Istanbul plange dupa Hagi

In istorie, cand otomanii au ajuns la noi, ne-au parjolit campiile, ne-au atras femeile si ne-au luat bogatiile. Tot in istorie, dar in cea mai recenta, un Hagi, un Popescu, un Lucescu ori toti fotbalistii de la noi care au descins langa Bosfor au pansat cat au putut imaginea lasata de cotropitorii nostri predandu-le in schimb fotbal. Oriunde ai merge, oriunde ai intreba, toti iti vorbesc despre Hagi, aproape la fel de mult ca despre AtatĂźrk, toti regreta trecerea lui Lucescu de le Galatasaray la Besiktas, toata lumea te imbratiseaza pentru ca esti roman. Aici nu faci un pas fara a fi salutat si fara a ti se reaminti ca Hagi a trecut prin Stambul, nu clipesti fara a ti se spune „prietene”. E urma lasata de geniul sau pe gazon. Pana si moscheile sau statuile parca vorbesc despre el ca despre un erou, de parca ar dori candva sa le ia locul, pana si marea e suparata ca nu mai e aici decat amintirea. Tot ceea ce este romanesc se traduce prin Hagi, tot ceea ce este mai sfant inseamna talentul sau, neatins de nimeni pe aceste meleaguri. Unul de care acum duce lipsa, de care ne e dor si noua, de care nu putem scapa niciodata.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE