Jonathan Tetelman, unul dintre cei mai apreciați tenori la nivel mondial, căsătorit cu o româncă: „Ador gustul de relaxare rustică de la casa familiei soției. Românii sunt foarte calzi și prietenoși” 

O perioadă a lucrat ca DJ

Andreea Deaconu, soția lui Jonathan Tetelman, este originară din comuna Băbana din județul Argeș. Cei doi s-au cunoscut acum câțiva ani și de atunci formează un cuplu. 

Considerat una dintre cele mai strălucite voci din generația sa, Jonathan Tetelman a susținut în urmă cu trei ani un concert cu casa închisă la Opera Națională din București. 

Absolvent al Manhattan School of Music, Jonathan Tetelman are o poveste de viață impresionantă. Originar din America de Sud, mai precis din Chile, Jonathan Tetelman a fost adoptat de o familie de americani. La vârsta de 8 ani, vocea sa cu totul și cu totul specială a atras atenția unui profesor local de muzică. Iar acel profesor l-a sfătuit să aplice pentru a cânta în corul de băieți de la Princeton. Iar Jonathan a aplicat și acolo și-a început formarea inițială ca artist de muzică clasică. 

În perioada adolescenței, Jonathan Tetelman a fost timp de aproape patru ani componentul unei trupe rock. Ulterior a revenit la muzica clasică, marea sa dragoste, redescoperindu-și vocea, ca bariton. 

Pe când era student, confruntându-se cu un viitor plin de incertitudini, dar și cu presiune, Jonathan Tetelman s-a decis să ia o pauză și a avut o meserie inedită: timp de trei ani a lucrat ca DJ la New York, într-un club din Manhattan. Numai că dorul de operă și de provocări l-a făcut să se întoarcă la marea sa pasiune. Și, pas cu pas, Jonathan Tetelman a reușit să se reinventeze ca tenor, terminându-și, de asemenea, studiile. Iar succesul său în lumea operei nu a întârziat să apară. 

Iar Jonathan Tetelman este unul dintre artiștii care sunt invitați constant pe marile scene ale planetei, de la Royal Opera House din Londra până la Metropolitan Opera din New York. 

Jonathan Tetelman a debutat și pe scena celebrei Metropolitan Opera din New York acum doi ani, în rolul lui Ruggero în „La rondine”, a lui Puccini. Celebrul tenor a interpretat și rolul lui Pinkerton din faimoasa „Madama Butterfly” de Puccini, produsă la Met de cunoscutul Anthony Minghella. 

În urmă cu câțiva ani, The New York Times l-a descris pe Jonathan Tetelman ca fiind „un star total”. Jonathan Tetelman a concertat alături de nume de prim rang ale operei, precum Angela Gheorghiu și Placido Domingo. 

În 2026, Tetelman va debuta cu o colaborare specială la Carnegie Hall alături de chitaristul Bernie Williams, înainte de a-și face debutul în rolul lui Faust într-o nouă producție la Bayerische Staatsoper. 

Libertatea: De ce muzica este ceva ce ai iubit întotdeauna?
Jonathan Tetelman: Nu sunt pe deplin sigur, dar de când mă știu, îmi place să cânt și a devenit cea mai mare pasiune a mea. O bună parte din aprecierea muzicală am primit-o în tinerețe și, astfel, poate că o parte din pasiune s-a transmis ulterior.

– Ți-a plăcut să cânți încă din copilărie, iar vocea ta a atras atenția unui profesor de muzică local la vârsta de 8 ani. Cât de mult a contat acest lucru pentru viitoarea ta carieră?
– Aș spune că acesta a fost într-adevăr începutul care mi-a permis să studiez și să-mi urmez pasiunea pentru cântat. Fără acest element motivant la o vârstă atât de fragedă, nu cred că aș fi devenit vreodată artistul care sunt astăzi.

– Gusturile părinților tăi se îndreptau mai mult spre cântăreții clasici precum Frank Sinatra, Sammy Davis jr și Dean Martin. Tu și sora ta mai mică ascultați casete cu The Temptations și Elvis Presley în timpul călătoriilor cu familia. Ai reușit să-ți „contaminezi” părinții cu gusturile tale muzicale?
– Cred că părinții au început cu adevărat să se bucure de muzica clasică după ce am devenit tenor, chiar dacă au apreciat-o întotdeauna. Dar sunt sigur că nimic nu se compară cu faptul că și-au văzut fiul cântând pe unele dintre cele mai mari scene din lume.

– Timp de patru ani, în adolescență, ai cântat într-o trupă rock, făcând turnee prin barurile locale cu mult înainte de a fi suficient de mare pentru a bea. Ce cântece rock obișnuiai să cânți? 
– Trupa mea obișnuia să cânte o mulțime de coveruri după Steely Dan, Ray Charles, The Rolling Stones, The Beatles, Soulive și unele standarde de jazz cu o tentă rock/funky.

„Mi-a lipsit mult opera în perioada în care am fost DJ”

– Ce te-a făcut să te întorci la muzica clasică?
– Am vrut să urmez cursuri de muzică clasică și știam că vocea mea este mult superioară talentelor mele de chitarist.

– Ai fost DJ într-un club de noapte din Manhattan timp de trei ani. Cum a fost această experiență pentru tine? Care sunt cele mai speciale amintiri ale tale ca DJ?
– Faptul că am ajuns DJ în New York m-a învățat cu adevărat o mulțime de lecții de viață valoroase în ceea ce privește modul în care să-ți conduci propria afacere și să te agiți pentru joburile tale. Nu am avut cu adevărat această experiență în facultate, iar faptul că am devenit vânzător și promotor de evenimente m-a făcut să înțeleg cu adevărat cât de dificilă este meseria. A fost, cu siguranță, o parte importantă din viața mea și m-a ajutat să devin omul care sunt acum.

În ceea ce privește amintirile, am cântat de câteva ori în cluburi foarte bune, dar cea mai interesantă parte a meseriei a fost întâlnirea cu oameni din întreaga lume, care sunt atât de încântați să te cunoască și să se distreze alături de tine.

– Cât de mult ți-a lipsit opera în timp ce erai DJ?
– La început am fost fericit să iau o pauză, dar pe măsură ce anii treceau și nopțile deveneau mai lungi și mahmurelile mai puternice, abia așteptam să mă opresc.

– Le tot spuneai oamenilor: „Știți, sunt DJ, dar, de fapt, sunt cântăreț de operă”. Și cu cât o spuneai mai mult, cu atât mai mult te întrebai: „Chiar sunt cântăreț de operă?” Care a fost punctul de cotitură al perioadei sabatice ca tenor?
– Aș spune că a fost o noapte în care am promovat un club mare din New York numit Marquee și am venit acasă în jurul orei 5 dimineața, m-am uitat în oglindă și mi-am spus: „Cred că asta e, nu mai am nimic de oferit și nu mă văd având un viitor în asta. Vreau să fiu artistul de top care am fost mereu menit să fiu”.

– Care a fost momentul din viața ta în care ai fost copleșit de frustrare și cum ai reușit să transformi frustrarea în motivație?
– Când vocea ta, instrumentul tău face parte din corpul tău, este constant frustrant. Trebuie să monitorizezi ce mănânci, cum dormi, cum vorbești, cum cânți, totul este important. Dar am știut întotdeauna că, cu cât am mai multă grijă de mine în ceea ce privește vocea mea, cu atât voi avea mai multă valoare. 

– După ce ai ajuns la concluzia că viața de club nu avea niciun viitor, ai început să asculți înregistrări cu Luciano Pavarotti, Enrico Caruso, Franco Corelli și Jonas Kaufmann pentru a înțelege cum își foloseau ei vocea. Cum te-a schimbat ascultatul acestor artiști?
– Nu era vorba neapărat de vocile pe care le ascultam, ci de intensitatea modului în care le ascultam. Dezvoltarea propriei mele tehnici, mai degrabă decât încercarea de a trece printr-un cântec și ascultarea tehnicilor altora, mi-a dat cu adevărat o mai bună înțelegere a modului în care funcționează vocea mea. Pentru mine, acesta a fost punctul central.

Cum și-a găsit adevărata voce

– Cum a fost să te reinventezi ca tenor?
– Nu simt că m-am reinventat, simt doar că, în sfârșit, am început să-mi înțeleg potențialul și vocea mea reală. Nu trebuia să mă mai prefac și să demonstrez nimic nimănui în afară de mine.

– De ce, atunci când ai început să înveți rolurile lui Puccini, ai simțit că „aceasta este muzica cu care vreau să îmi construiesc vocea, cu care vreau să îmi descopăr vocea”?
– Nu pot spune că eu am fost cel care a vrut să facă asta, ci doar că mi s-au oferit rolurile și acesta a devenit repertoriul cu care mi-am construit vocea. A fost cumva ca Harry Potter și bagheta sa.

– Personajul de care te-ai apropiat cel mai mult a fost Rodolfo, poetul sărac din spectacolul clasic La Bohème de Giacomo Puccini. De ce Rodolfo?
– Rodolfo seamănă cu orice tânăr care își dorește o carieră în domeniul care îl pasionează. Nu ai prea mulți bani și nu ai prea multe responsabilități. Ceea ce ai este timp. Iar călătoria profesională este despre înțelegerea faptului că timpul nostru este prețios. Este povestea fiecărui tânăr.

– Când ți-ai schimbat abordarea cu privire la ceea ce ar trebui să facă vocea ta?
– După câțiva ani de cântat și după primul meu album, am decis să asimilez un pic mai mult din vechea școală italiană de canto. Îmi găsisem echilibrul cu tehnica mea anterioară, dar nu simțeam că sunt în stare să fiu Jonathan 100% din timp. Acest lucru m-a dus într-o călătorie în care mi-am reinventat puțin tehnica și am găsit adevărata voce a lui Jonathan, mai degrabă decât vocea de operă a lui Jonathan.

– Care a fost prima ta reacție după debutul la Met? Cum te-ai simțit?
– Am simțit pur și simplu: „Am făcut-o. Am făcut-o”. Și cum au fost atât de mulți fani, prieteni și oameni dragi acolo ca să mă susțină, a fost un moment pe care nu-l voi uita niciodată.

– Care sunt scenele pe care te simți cumva ca acasă?
– Aș spune că sunt câteva, San Francisco pentru început, precum și Houston. Acestea două sunt teatre de operă absolut minunate și am o bază de fani fabuloasă care a călătorit chiar și la New York și nu numai pentru a-mi vedea spectacolele. De asemenea, aș lua în considerare Deutscher Oper Berlin, deoarece acesta este locul în care am făcut un progres masiv în cariera mea, în timp ce ei au mizat pe un tânăr tenor. Un teatru nou pentru mine, dar la care mă voi întoarce de multe ori, este Bayerische Staatsoper din München.

„Când o întâlnești pe Angela Gheorghiu, trebuie să fii pregătit pentru un adevărat tur de forță”

– Ai cântat pe aceeași scenă cu românca Angela Gheorghiu. Cum a fost această întâlnire pentru tine și cum a fost Angela Gheorghiu în culise?
– Când o întâlnești pe Angela, trebuie să fii pregătit pentru un adevărat tur de forță. Este o persoană atât de minunată și o colegă excepțională. Este foarte profesionistă, dar și dacă te lasă să o cunoști cu adevărat, descoperi că are cea mai dulce fire. Sunt foarte fericit că ne leagă o prietenie!

– Cum ai descrie relația ta cu opera?
– Aș spune că opera este, în esență, adevărata mea natură. Când cânt și când exersez, am ocazia să mă descătușez și să fiu complet Jonathan. Oamenii mă întreabă dacă aș putea să fac altceva, ce ar fi, și nu sunt sigur că am încă un răspuns.

– Ai fost un copil rebel. Ești un adult rebel?
– Asta ar trebui să o întrebați pe soția mea.

– În afară de soția ta, ce mai iubești în România?
– Românii sunt oameni foarte calzi și foarte prietenoși. Îmi place casa familiei soției mele din comuna Băbana. Acolo este un gust de relaxare rustică pe care mi-l doresc mereu după lungi călătorii internaționale.

– Dacă ar fi să compari România cu o operă, care ar fi acea operă?
– Elixirul iubirii.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.