Când în Raportul de justiţie al CE, prezenat ieri la Bruxelles, apare formularea “România a înregistrat progrese nesemnificative”, trebuie citit “starea actuală a justiţiei româneşti e inacceptabilă”. Renunţând apoi la tonul îndulcitor, diplomatic, Raportul avertizează clar că România îşi încalcă angajamentele de la aderare, îndeosebi în privinţa eficienţei sistemului în combaterea corupţiei la nivel înalt, lipsind în acest sens voinţa politică pozitivă.
Nu întâmplător a fost citat vălul prin care parlamentarii, amputând Legea ANI, l-au aruncat asupra declaraţiilor de avere ale demnitarilor. Abuz intervenit mai ales după ce mass-media a dezvăluit nenumărate afaceri oneroase, cu implicarea unor oficialităţi a căror prosperitate a explodat în timpul mandatului.
Insistând asupra a numeroase măsuri ce “trebuie luate imediat, atât în domeniul legislativ, cât şi în activitatea CSM, a îndeplinirii unor “standarde profesionale minime” - apreciere critică deosebit de severă asupra calităţii instanţelor – Raportul face trimitere la gradul de nemulţumire a milioanelor de justiţiabili de rând.
Procese tergiversate sub motive facile, anchete penale tărăgănate 5-6 ani şi deseori suspecte, practici judecătoreşti neunitare, chiar contradictorii - toate acestea era imposibil să ducă la o apreciere pozitivă asupra justiţiei româneşti. Împreună cu criticile severe privind guvernarea incompetentă în zona economică şi socială, frecvent exprimate la Bruxelles, avem explicaţia statutului de “oaie neagră a UE” pe care România îl are în ultimii ani.