Le-au spus vecinilor că fata a plecat și, de fapt, o omorâseră. Cazuri de crime din România în care cadavrele victimelor au fost arse. Cum au fost dovediţi autorii şi ce pedepse au primit

În România au existat mai multe cazuri în care trupurile victimelor ucise au fost distruse prin incendiere. Iar criminalii au fost dovediţi şi condamnaţi, chiar şi înainte de 1989.

Cum se făceau anchete acum 43 de ani

Cazul de la Ceanu Mare (Cluj) e unul aparent banal: sătulă de bătăi, o femeie îşi ucide soţul. Deosebite în acest caz de omor sunt însă modul în care ea a făcut dispărut cadavrul şi, mai ales, minuţioasa anchetă prin care a fost dovedită crima.

Era toamna anului 1976, iar localnicii din Ceanu Mare nu-l mai văzuseră la faţă pe Mănăilă Şipoş de ceva vreme.

Cui o întreba, Carolina Şipoş îi spunea că soţul ei a plecat să se angajeze la mină, în Valea Jiului, ca să strângă bani pentru a termina casa aflată în construcţie.

În ianuarie 1977, când Miliţia a fost sesizată despre dispariţia lui Mănăilă, s-a constatat că el nu-i prin Valea Jiului, iar pe unde plecase luase cu el doar un costum, restul hainelor lui fiind în şifonierul de acasă. Acesta, dar şi urma lăsată pe podeaua casei de un recamier ce dispăruse şi el de acolo i-a determinat pe oamenii legii să o ia pe Carolina la întrebări mai cu de-amănuntul.

Recomandări

Puterea clanului Corduneanu. Liderul decedat al grupării a fost anchetat pentru trafic de droguri, cămătărie, trafic de persoane și acte de violență, dar condamnat doar pentru „spionarea soției”

Iar femeia a recunoscut că în noaptea de 1/2 septembrie 1976 şi-a ucis soţul. El dormea pe un recamier, biruit de băutură. L-a lovit cu un topor în cap, apoi a dus cadavrul în bucătărie, l-a tăiat şi a dus pe urmă resturile umane, rând pe rând, în cuptorul de pâine din fundul curţii. A încins bine cuptorul şi le-a ars.

Tot în acea noapte, femeia a spălat temeinic toporul şi cuţitul, podeaua bucătăriei, pe sub dormeză, dar şi peretele de lângă ea.

A doua zi, m-am uitat în interiorul cuptorului şi am mărunţit cu drâgla oasele care nu arseseră. Apoi, am tras cenuşa şi oscioarele în cenuşarul cuptorului, de unde le-am încărcat într-un sac de nailon. Am luat sacul în spate şi am aruncat totul în albia pârâului Sopor, care curge pe la capătul grădinii noastre.

Carolina Şipoş:

Pentru că sângele nu se curăţa de pe dormeză, femeia a tăiat-o bucăţi şi a ars-o, a doua zi, în acelaşi cuptor. Apoi a scos arcurile rămase şi le-a aruncat tot în Sopor.

E imposibil să probezi o crimă doar cu recunoaşterea faptei, dar anchetorii n-au dezarmat. Era pe vremea când, într-o cercetare la faţa locului, încă se căutau amprente, şi nu doar celule epiteliale, pentru profilul ADN.

Recomandări

De ce candidatura lui Cîrstoiu vulnerabilizează alianța PNL-PSD

Mai întâi, o vecină le-a declarat anchetatorilor că în noaptea de 2 septembrie, pe la ora 4.30, a văzut-o pe Carolina făcând focul la cuptorul din curte. O altă femeie din sat şi-a amintit că a doua zi, venind cu treabă la ea, a surprins-o în timp ce tăia stofa dormezei, iar Carolina i-a explicat că “e prea veche şi vrea s-o înlocuiască”.

Din casa soţilor Şipoş, anchetatorii au ridicat toporul, cuţitul de bucătărie şi sfărâmătoarea de porumb. Doar pe coada toporului s-a găsit sânge uman, însă fără a putea fi stabilită grupa de sânge.

Cuptorul în care fusese ars cadavrul avea lungimea vetrei inferioare de 1,28 m. Dinăuntrul lui au fost recoltate cenuşă, funingine şi zgură. Apoi cuptorul a fost demolat şi s-au ridicat probe de zgură şi de cenuşă şi dintre cărămizi, pentru a fi analizate biocriminalistic. Dar rezultatul a fost negativ.

S-a putut stabili doar că, de la data crimei şi până la momentul cercetărilor, în acel cuptor mai fusese făcut focul de opt ori; specialiştii din INML au concluzionat că acest fapt a dus la distrugerea proteinelor umane impregnate iniţial pe vatra cuptorului.

Recomandări

Studiu InfoClima: Patru milioane de români, expuși zilnic la poluarea fonică produsă de traficul rutier. Cum sunt afectate starea de sănătate și calitatea viețiim sunt afectate starea de sănătate și calitatea vieții

Carolina Şipoş a indicat locul de pe mal unde aruncase arcurile dormezei şi restul de cenuşă şi oase. Pe 25 ianuarie 1977, gheaţa pârâului Sopor a fost spartă şi au fost găsite mai multe arcuri arse.

Au fost duse, pentru o analiză spectrochimică, la Institutul de criminalistică Bucureşti şi la Laboratorul de tratamente termice Bucureşti, iar specialiştii au  concluzionat că acele arcuri suferiseră încălziri la 600 – 700 de grade Celsius, temperatură ce putea fi atinsă în cuptorul de copt pâine.

Anchetatorii au cerut informaţii despre carbonizarea cadavrelor umane de la Direcţia Domeniului Public din Bucureşti – Secţia Cimitire şi li s-a precizat că “incinerarea în cuptorul de cremaţie a unui cadavru uman, la temperatura de 1.500 de grade Celsius, folosindu-se drept combustibil gazul metan, este de o oră”.

Mai departe, comparând datele referitoare la temperatură, s-a concluzionat că femeia ar fi avut la dispoziţie timp suficient (peste patru ore), pentru a obţine arderea bucăţilor din cadavrul victimei (cu riscul, semnalat în răspunsul celor de la crematoriu, că oasele nu se calcinează integral).

Pe 22 februarie 1977, după topirea gheţii, a fost oprit cursul pârâului Sopor, iar albia a fost cercetată pe o distanţă de 7 km în aval, descoperindu-se şapte fragmente osoase.

Prin expertiză biocriminalistică (serologică), la INML s-a concluzionat că ele “prezentau caractere morfologice de tip uman”.

La acea vreme nu se efectuau expertize genetice, aşa că nu se putea stabili dacă aceste fragmente osoase au aparţinut sau nu victimei. Dar pentru anchetă, extrem de importantă a fost precizarea din raportul de expertiză al INML, în care se spunea că oasele prezintă modificări produse prin calcinare.

Acestea au fost probele adunate de anchetatori, acum 43 de ani, într-un caz de crimă în care cadavrul fusese distrus prin incendiere. În baza acestor probe, Carolina Şipoş a fost condamnată la 16 ani de închisoare.

Au ars trupul fetiţei într-o sobă metalică

Tunde şi Zsolt trăiau în cantonul CFR din Topliţa, alături de cei doi copii ai lor. Erau izolaţi de lume, căci arareori le treceau pragul rudele sau vecinii.  

Bocskai Tunde – Maria avea 19 ani, iar pe Timea – Maria a născut-o înainte de a-l cunoaşte pe Zsolt. Avea doar 15 ani şi, deşi tatăl recunoscuse fetiţa, Tunde s-a despărţit de el şi o vreme a locuit cu Timea în casa părinţilor ei, din Sărmaş (Harghita). Apoi l-a cunoscut pe Zsolt, care era din acelaşi sat, şi s-a măritat cu el. Bărbatul avea 28 ani şi lucra ca revizor CFR. Un an mai târziu, în iulie 2006, Tunde a adus pe lume al doilea copil, un băieţel.

Adesea, Zsolt o lua pe fetiţă cu el la serviciu, iar martorii le-au povestit anchetatorilor că o bătea, reproşându-i că asculta mai mult de mama ei decât de el. Şi vecinii au văzut-o pe Timea plină de vânătăi, dar părinţii ei le spuneau tuturor că a căzut şi s-a lovit.

În procesul în care cei doi au fost judecaţi pentru omor, Szolt a susţinut că avea grijă de Timea şi că doar rar “o mai lovea la fund, atunci când comportarea acesteia impunea”. Zsolt a mai declarat instanţei că soţia lui avea o atitudine nepăsătoare faţă de fetiţă şi că o bătea şi ea, deopotrivă.

În seara zilei de 16 decembrie 2006, Zsolt a certat-o pe fetiţă, iar ea a început să plângă. Mama, care se uita la televizor, n-a intervenit. Zsolt s-a repezit la copilă şi i-a dat două palme în cap, iar cea mică a căzut cu faţa în jos, pe linoleum. Când au ridicat-o, Timea era inconştientă şi-i curgea sânge din gură.

Au stropit-o cu apă şi au pus-o pe pat, ca să doarmă, deşi fetiţa se simţea rău în continuare.

Dimineaţa, când s-au trezit, cei doi au constatat că Timea e moartă. I-au acoperit trupul neînsufleţit cu nişte haine, iar în geam au prins o pătură, ca nimeni să nu zărească ce e înăuntru.

Cinci zile a stat trupul fetiţei în această încăpere. În tot acest timp, Bocskai Zsolt şi  Bocskai Tunde au căutat metode pentru a scăpa de cadavru. Au vrut să îngroape fetiţa sub podeaua camerei, apoi s-au gândit să facă groapa într-un loc izolat, dar s-au răzgândit şi, de comun acord, au decis să ardă trupul în soba metalică din camera muncitorilor din canton, care se afla vizavi de locuinţa lor.

În seara zilei de 21 decembrie 2006, Zsolt a mers şi a făcut focul în sobă.

Au transportat cadavrul într-un sac şi, deoarece nu încăpea în sobă, inculpatul a fracturat cadavrul la mijloc şi l-a introdus în sobă. În tot acest timp, inculpata a stat de pază.

Sentinţa Penală nr. 35/26 ianuarie 2009 a Tribunalului Harghita

Când flăcările au cuprins cadavrul, Tunde a pus deasupra lui bucăţi de slănină, ca să înteţească focul. Au vegheat acea sobă, cu rândul, toată noaptea. Apoi au mers să se culce. A doua zi, spre seară, s-au întors şi au încărcat resturile şi cenuşa din sobă într-un sac, pe care l-au golit în decantorul din apropierea cantonului.

Crima a rămas nedescoperită până în 23 mai 2008, când mama şi sora lui Zsolt, venind în vizită la canton, au întrebat de Timea.

De fiecare dată când cineva se interesa de fetiţă, cei doi spuneau că ea ar fi ba la creşă, ba la nişte prieteni sau la bunicii materni. Numai că rudele lui Zsolt au bănuit că fetiţa fusese vândută, aşa că au insistat cu întrebările. Iar Tunde a început să plângă şi a povestit tot.

Îngrozite, femeile au anunţat poliţiştii de la postul din Topliţa. Tunde şi Zsolt au părăsit în fugă localitatea, dar au fost prinşi şi arestaţi, patru zile mai târziu, într-o stână părăsită de pe dealul Chicibic.

A doua zi, când cei doi le-au povestit poliţiştilor ce au făcut cu cadavrul, a început verificarea decantorului. Au fost găsite 118 fragmente osoase de diferite forme şi mărimi, dar INML a stabilit că toate sunt de natură animală. Nici în soba metalică nu s-a descoperit vreo urmă rămasă de la arderea cadavrului. Dar lipsa acestor probe este explicabilă, susţine INML.

Dacă procesul arderii nu a fost împiedicat şi dacă au fost utilizate substanţe inflamabile, este posibil ca arderea completă a cadavrului unui copil de 3 ani să aibă loc în 5 ore.

Răspunsul INML, probă în Dosarul 2325/96/2008:

“Din declaraţiile inculpaţilor rezultă că trupul fetiţei a fost introdus în soba cu focul aprins dinainte în jurul orelor 24.00 şi peste cadavru inculpata a pus bucăţi de slănină, iar focul a ars toată noaptea. Aceste împrejurări explică lipsa rămăşiţelor din cadavru”, apreciază instanţa judecătorească, în motivarea condamnării celor doi.

Bocskai Zsolt şi Bocskai Tunde au recunoscut săvârşirea faptelor, dar au declarat că moartea a fost accidentală şi că Timea “suferea de o boală care-i provoca crize, în timpul cărora cădea, dar îşi revenea rapid după ce o spălau pe faţă şi-i dădeau să bea apă”. Însă instanţa a verificat în registrele medicale, iar fetiţa nu fusese diagnosticată cu vreo boală.

“Latura obiectivă a infracţiunii de omor se poate realiza şi prin inacţiune, când autorul omite să îndeplinească un act la care era obligat, provocând moartea victimei. În speţă, inculpata, deşi a observat că fetiţa nu se simte bine după loviturile aplicate de inculpat, a culcat-o, fără să solicite ajutor medical, acceptând prin această inacţiune moartea acesteia”, scrie în Sentinţa Penală nr. 35/26 ianuarie 2009 a Tribunalului Harghita.

Tribunalul Harghita i-a condamnat pe Bocskai Szolt şi Bocskai Tunde la 23 de ani de închisoare. Decizia a rămas definitivă.

În februarie 2014, după intrarea în vigoare a noului Cod Penal, Bocskai Szolt a beneficiat de aplicarea legii penale mai favorabile, iar pedeapsa i-a fost redusă la 20 ani de închisoare.

Aflaţi în spatele gratiilor de 11 ani, Bocskai Szolt şi Bocskai Tunde au divorţat în septembrie anul trecut.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro