Letucika si C.T. Popescu

In vremuri pe care le credeam arhivate, oamenii muncii erau adunati dimineata pe grupe sindicale, sa li se citeasca editorialul din ,,Scanteia,, si alte materiale prin care ,,cuvantul partidului,, trebuia sa ajunga la ,,masele largi populare,,, oricum obligate sa se aboneze la respectiva goarna. Articolele de fond mai trebuia, sadica indicatie a sectiei de presa a PCR, sa fie parcurse si de catre gazetarii de la celelalte publicatii, sa le intre bine in cap care-i ,,linia,,. Sistemul asta de lectura obligatorie se chema – oare de ce printr-un cuvant rusesc? – ,,Letucika,,. Mi-am adus aminte cu un fior pe sira spinarii de acest stil de botnita pus pe atunci presei, vazand incredibila si suburbana vehementa cu care redactorul sef al ,,Adevarului,,, Cristian Tudor Popescu, s-a zborsit la restul presei, taxand-o drept necrofaga pentru faptul ca relateaza scandalul declansat de mostenirea neclara a regretatului ziarist Dumitru Tinu, scandal in care gazeta respectiva e direct interesata si pe care cauta sa-l directioneze.
A te erija, cu obstinatie, in ,,crucisatorul presei romanesti,,, a da frau liber furiei ca alte publicatii, de fapt toate celelalte care nu gandesc ca tine, sunt scrise de ,,hiene,, este un gest lipsit nu doar de profesionalism, ci si de civilizatie, oricum nedemocratic. Singurii in masura sa judece o gazeta sau alta sunt cititorii lor. Facandu-i si pe acestia ,,violatorii intimitatii unui mort,,, autorul diatribei al carei titlu putea fi ,,Presa sunt Eu,, pare a nu intelege mare lucru din rosturile si resorturile gazetariei, sau a le intelege doar prin prisma proprie. E totusi tarziu pentru a reinvia ,,Letucika,,, desi nostalgii de acest gen mai sunt si prin mediile politice.

Urmărește-ne pe Google News