Lia Savonea, mai „tare” decât CEDO. Dan Voiculescu pariază că o decizie a șefei Înaltei Curți îi va aduce revizuirea condamnării din dosarul ICA

Prin încheierea respectivă, șefa Înaltei Curți a apreciat că hotărârea de condamnare din dosarul ICA nu a fost o sentință legală, ci o infracțiune comisă de fosta judecătoare Camelia Bogdan.

Meciul dintre Lia Savonea și fosta judecătoare Camelia Bogdan

Judecătoarea Lia Savonea a admis pe 11 septembrie 2025 o acțiune a Grupului Industrial Voiculescu și Compania (GRIVCO) împotriva unei ordonanței a Parchetului, prin care s-a clasat plângerea penală pe care afaceristul o depusese împotriva Cameliei Bogdan.

Petenții o acuzau pe Camelia Bogdan de mai multe fapte de abuz în serviciu și constituire de grup infracțional organizat.

Prin Ordonanța nr. X/P/16 august 2023, Parchetul General a clasat plângerea penală a GRIVCO pentru următoarele motive:

• „Hotărârea judecătorească despre care se pretinde că ar fi fost adoptată cu încălcarea legii, este definitivă, se bucură de autoritate de lucru judecat și nu poate fi cenzurată în baza unor sesizări penale. (…)
• Dispoziția de confiscare a fost cenzurată în calea de atac prevăzută de lege iar plângerea penală formulată nu se poate substitui unei căi de atac care să permită analizarea dispoziției instanței cu privire la măsura confiscării. (…)
• Au fost criticate acte de urmărire penală și probe administrate în cursul urmăririi penale, iar aceste critici puteau fi invocate numai în fața instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei. (…)”, arătau procurorii.

Până ca șefa Înaltei Curți să-i dea dreptate, Dan Voiculescu a pierdut pe linie toate căile extraordinare de atac împotriva deciziei de condamnare, inclusiv un proces la CEDO, instanța de la Strasbourg stabilind că pedeapsa nu a fost una politică, confiscarea a fost dispusă în mod legal, magistrații au fost imparțiali, iar mogulul a avut parte de un proces echitabil.

Cu decizia Liei Savonea în buzunar, Dan Voiculescu s-a dus la Tribunalul București, unde a depus o cerere de revizuire, care a fost dezbătută pe fond vineri, 19 februarie, instanța urmând a se pronunța pe data de 4 martie 2026.

Ce a stabilit „negru pe alb” Lia Savonea în favoarea lui Dan Voiculescu

Libertatea a consultat încheierea de ședință de la primul termen de judecată, din data de 5 februarie 2026, pentru a vedea cum s-a folosit Dan Voiculescu de hotărârea Liei Savonea:

• „Apărătorul ales al revizuentului solicită acordarea unui termen de scurt pentru a lua cunoştinţă de setul de înscrisuri voluminos pe care fosta judecătoare (Camelia Bogdan – n.r.) l-a depus la dosarul cauzei.
• Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra cererii de amânare, precizează că este de acord şi consideră că pentru acel termen ar fi util să se depună și ordonanța de clasare și ordonanța procurorului ierarhic superior, pe baza cărora a fost soluționată plângerea de clasare prin încheierea din 11 septembrie 2025 şi chiar ataşarea dosarului de urmărire penală pentru a observa care au fost probele pe care s-a bazat judecătorul de camere preliminare când a pronunțat această încheiere.
• Apărătorul ales al revizuentului, având cuvântul asupra solicitării formulate de Ministerul Public, susţine că nu este utilă ataşarea ordonanţelor şi a dosarului de urmărire penală. Nu se face în prezenta cauză o analiză a acelei încheieri, din perspectiva legalității sau temeiniciei acelei încheieri, au ataşat acea încheiere şi nu vede relevanţa sau cel puțin nu la acest moment. Raportarea trebuie să se facă la încheiere, nu la ordonanța respectivă, acele două ordonanțe fiind practic infirmate prin încheierea respectivă, nu pot produce niciun fel de efect juridic, deoarece ele au fost desființate în calea de atac. Acea încheiere cu nr. 365 este singura care prezintă relevanță.
• Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, precizează că este relevant, pentru că în considerentele acestei încheieri s-au făcut aprecieri cu privire la existența faptei și a vinovăției intimatei. Este necesar să existe la dispoziție ce probe au existat la dosar, pentru că prin încheiere, de fapt, a constatat că există un caz de împiedicare a punerii mișcare a acțiunii penale respectiv intervenirea prescripției ceea ce înseamnă din punctul acesta de vedere că nu a fost analizată pe fond fapta.
• Apărătorul ales al revizuentului intervine şi precizează că a fost analizată pe fond fapta în încheierea respectivă că s-a săvârșit timpul acțiunii penale, dar nu poate fi pusă în mișcarea acțiunii penale pentru că a intervenit prescripţia răspunderii penale. E negru pe alb stabilit în încheierea respectivă, iar ordonanțele nu au niciun fel de eficiență juridică de vreme ce au fost desfiinţate în calea de atac a plângerii”, se arată în documentul citat.

Lia Savonea: Judecătoarea Camelia Bogdan a comis un abuz în serviciu

Șefa Înaltei Curți a scris în decizia din 11septembrie 2025 că judecătoarea Camelia Bogdan a comis un abuz în serviciu, că sechestrul din Dosarul ICA a fost instituit cu încălcarea legii și că nu numai inculpaților li s-au încălcat drepturile, ci a fost compromisă „întreaga ordine juridică”.

• „(Judecătoarea Camelia Bogdan – n.r.) a aplicat retroactiv norme europene, transformând confiscarea specială într-o confiscare extinsă mascată, ceea ce contravine principiului nullum crimen, nulla poena sine lege. (…)
• În cauză s-a făcut o aplicarea retroactivă în defavoarea părţilor, printr-un abuz de interpretare. Astfel, au fost invocate aceste instrumente europene pentru a fundamenta o confiscare cu caracter extins, deși faptele erau anterioare adoptării lor și transpunerii în legislația română. 
•  Asemenea interpretare a transformat un proces penal într-un teren de experiment normativ, folosind instrumente netranspuse pentru a justifica o măsură severă. Procedând în acest fel, s-au încălcat nu doar drepturi individuale, ci și principiul general al securității juridice.
• Judecătoarea F. (Camelia Bogdan – n.r.) era incompatibilă: avea un contract remunerat cu Ministerul Agriculturii – parte în dosar – și, ulterior, a formulat cerere de intervenție într-un proces civil unde figurau aceleași părți. Aceste împrejurări devoalează o atitudine abuzivă, contrară legii, imparțialității și regulilor statului de drept, prin care dreptul la un proces echitabil a fost grav compromis. (…)
• Consecinţă a actelor şi faptelor descrise, s-a ajuns la o triplă deposedare de bunuri fără temei legal – obligarea la despăgubiri și o dublă confiscare –, iar pentru a putea proceda astfel a creat norme pe care le-a aplicat, a judecat în condiții de incompatibilitate, a soluţionat acţiunea civilă contrar temeiului legal de la acea dată influenţând compunerea completului, a intervenit ulterior într-un proces civil al acelorași părți și și-a arogat prerogative de executare penală fără a fi abilitată prin lege.
• Toate acestea nu descriu un act de justiție, ci o atitudine abuzivă, contrară principiilor procesului echitabil și regulilor statului de drept. Judecătorul nu poate invoca independența pentru a-și legitima excesul, pentru că independența există doar în măsura în care judecătorul rămâne fidel legii și procesului echitabil. 
• Încălcarea cu știință a normelor de lege aplicabile nu a rezultat dintr-o conduită izolată a intimatei, ci dintr-o serie de acte și măsuri ilegale, repetabilitatea și amploarea încălcărilor scoțând în evidență o conduită judiciară ilegală a intimatei, adoptată cu intenție, în vederea confiscării unor active însemnate de la părți și de la terți, ignorând obligaţia de imparţialitate, tratament egal şi respectarea procesului echitabil.
• Prin cumularea acestor încălcări, respectiv retroactivitate, incompatibilitate, conflict de interese, uzurpare de competenţă, se devoalează o atitudine abuzivă. În loc să fie garantul legalității, judecătorul a devenit parte într-un mecanism de presiune și sancționare, ceea ce a compromis garanțiile fundamentale ale procesului echitabil prevăzut de art. 6 CEDO.
• Independența și imparțialitatea judecătorului nu sunt simple valori teoretice, ci condiții esențiale pentru ca justiția să funcționeze. Când ele sunt încălcate, nu doar părțile din dosar sunt afectate, ci întreaga ordine juridică. Astfel, ceea ce apără CEDO nu este arbitrariul sub mantia independenței, ci actul de justiție întemeiat pe lege.
• Când judecătorul creează norme pe care le aplică, când se află în incompatibilitate sau intervine în cauze ale acelorași părți, el se plasează în afara legii și își anulează singur garanțiile statutului său.
• În continuare, reținând că în ceea ce o privește pe intimata F. (Camelia Bogdan – n.r.), existau probe și erau întrunite cerințele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, cu toate acestea, constată că nu poate fi dispusă soluția de trimitere a cauzei la procuror pentru a efectua în continuare urmărirea penală și a pune în mișcare acțiunea penală, conform art. 341 alin. 6 lit. b) C.proc.pen., întrucât, există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv, intervenirea prescripției răspunderii penale”, reține judecătoarea Lia Savonea în motivare.

Cât a recuperat statul din prejudiciul creat de Dan Voiculescu

Dan Voiculescu a fost condamnat pe data de 8 august 2014 la 10 ani de închisoare pentru privatizarea frauduloasă a ICA, alături de fostul director al Institutului, Gheorghe Mencinicopschi (8 ani) și de fostul șef al Administrației Domeniilor Statului, Corneliu Popa (8 ani).

Dan Voiculescu a fost eliberat condiționat pe 11 iulie 2017, după executarea a 2 ani și 11 luni de pușcărie, deoarece avea vârsta de peste 60 de ani.

Pe lângă pedepsele pronunțate în august 2014 pe numele lui Dan Voiculescu și ale celorlalți inculpați din dosar, Curtea de Apel Bucureşti a dispus totodată confiscarea mai multor proprietăţi, terenuri şi imobile aparţinând omului de afaceri, „care vor trece în patrimoniul statului libere de orice sarcini”.

Din prejudiciul total de 60 de milioane de euro din Dosarul ICA, ANAF a recuperat doar 9 milioane de euro pe parcursul anilor.

Pe data de 24 august 2024, Dan Voiculescu a câștigat pe alea unei contestații la executare, la Curtea de Apel București, suspendarea executării deciziei de condamnare.

Procurorii anticorupţie au arătat în rechizitoriu că privatizarea ICA a fost una frauduloasă şi că a fost făcută în folosul lui Dan Voiculescu prin subevaluarea cu 7,7 milioane de euro a bunurilor institutului.

Astfel, DNA l-a acuzat pe Dan Voiculescu că în calitate de lider de partid (PUR – Partidul Umanist Român) şi-a folosit influența pentru a obţine foloase necuvenite şi de spălare de bani, şi pe ceilalţi 12 inculpaţi că au fost complici la diminuarea valorii bunurilor ICA.

În concret, procurorii anticorupţie i-au acuzat pe toţi aceştia că au diminuat valoarea activelor ICA şi au facilitat grupului de firma controlat de Dan Voiculescu preluarea acţiunilor Institutului.

În condiţiile în care terenurile şi clădirile ICA se aflau în zona rezidenţială a lacului Băneasa, cu toate utilităţile în apropiere, Institutul a devenit atractiv pentru Voiculescu şi Grivco. Potrivit procurorilor, suprafaţa totală a acestor imobile este de peste 45.000 de metri pătraţi.

Fraudele la ICA au început în vara anului 2003, când Corneliu Popa a aprobat declanşarea procesului de privatizare, fără a avea mandat de la statul român şi a stabilit o valoare a pachetului de acţiuni de aproape 95 de ori mai mică decât valoarea reală.

În toamna aceluiaşi an a avut loc o licitaţie la ADS, spun procurorii, trucată – deoarece singura firmă care a participat a fost Grivco – care a achiziţionat pachetul de acţiuni cu puţin peste 100.000 de euro, în condiţiile în care valoarea lui reală era de aproape 8 milioane de euro.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.