Liber la cuvânt – Lacrimi şi pateuri

Cum mă plimbam eu hai-hui pe străzile Capitalei, mi s-a făcut foame. Şi ce să mănânce un om obişnuit, aşa, să-şi potolească foamea? Nişte pateuri! La ghişeul unei firme celebre sunt luat la rost. “Pe noi, ăştia micii, ne uitaţi. Vă luaţi numai de cei mari. Parcă eu nu vă citesc?”. Dau să zic ceva, dar n-am loc de supărarea doamnei. “A venit unul nou şi vrea să semnăm în 3 zile noile contracte de franciză. Ne-a şi ameninţat. Pe criza asta vrea 3.000 de euro garanţie pe un cuptor. În plus, chirie. Alţi bani, altă distracţie. Auzi ce viziune are: cică să reamenajăm magazinele. Şi ştiţi la cât se ajunge? La 4.500- 5.000 de euro. Uite numai un raft de ăsta din pal mă costă 2.000 de euro. Mama ei de direcţie nouă!”.