Liber la cuvânt / Şcoala de televiziune

Nu-i mare filosofie să apari la televizor, mai ales în România. Câteva reguli trebuie însă învăţate. Sunt mici trucuri. Permanent sunt obligat să explic tuturor că nu par mai mic la televizor. Am 2 metri, dar la TV nu se face scara măgarului şi sunt “ajustat” până ajung la înălţimile ameţitoare ale invitaţilor sau realizatorilor! În tinereţea mea am lucrat la “Tinerama” cu regretatul Max Bănuş. Acesta avea un doctorat în massmedia luat în SUA şi nu pregeta să se laude cu el. “La un examen am fost obligaţi să jucăm patru ore tenis cu soarele în faţă”, povestea Bănuş. Noi, tinerii, ne dădeam coate ca golanii: “Ce vrăjeală are evreul în el. Ce examen de doctor… Să joci tenis!”. Max parcă a simţit miştocăreala noastră şi ne-a explicat: “Era un examen de televiziune. După patru ore, cu un soare orbitor, unde eşti obligat să vezi mingea aia mică, nici nu mai clipeşti în faţa reflectoarelor”. Ne-a luat piuitul! Bine, povestirea aduce mai mult a snoavă, dar munca în televiziune se compune din astfel de mici găselniţe!
Astăzi abundă şcolile de televiziune. Pe undeva e bine, pentru că se pregătesc profesionişti. Pe de altă parte, e bine să observi cine îţi sunt profesorii, dacă ai ce învăţa de la ei. Şi nu în ultimul rând, dacă eşti făcut pentru această meserie. E o chestiune mai mult de vocaţie!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro