Lisa-Maria Tănase, românca de la Cambridge a cărei cercetare a fost discutată în Parlamentul Marii Britanii: „Clasa politică europeană se confruntă cu un context extrem de dificil”

Ce susține cercetătoarea în teza ei de doctorat

Studiul româncei, prezentat pe larg de cunoscutul cotidian britanic The Guardian, a scos la iveală faptul că parlamentarii britanici și cei belgieni greșesc atunci când estimează cât de mult susține populația politicile climatice. 

Cercetarea Lisei-Maria Tănase a fost citată recent în Camera Comunelor de către Michael Shanks, deputat laburist și ministru al Energiei. Cercetarea doctorală a scos la iveală și faptul și că mulți politicieni au exagerat diviziunile politice, în special în rândul alegătorilor conservatori. 

Conform datelor din ampla lucrare a româncei ce lucrează la Cambridge, diferențele dintre percepție și realitate ajung până la 25 puncte procentuale, influențând direct deciziile politice. Chiar și în aceste condiții, după ce politicienii sunt expuși la date reale, o parte din aceste percepții greșite continuă să presiste. În contextul în care aproape 90% din populația planetei susține implementarea de măsuri climatice mult mai puternice, această cercetare pune întrebări serioase privind calitatea reprezentării democratice, dar și despre rolul mediului informațional.

În studiul său, tânăra cercetătoare română a explicat și faptul că politicienii își formează opiniile în special din interacțiunile directe cu cetățenii care le scriu sau îi contactează. Și tot cercetătoarea a mai subliniat în studiul realizat pentru lucrarea de doctorat existența unei dezinformări intenționate și a unor voci puternice care se opun politicilor climatice.

Născută la Casablanca, în Maroc, acolo unde părinții săi lucrează, Lisa-Maria Tănase și-a luat licența în Științe Politice/Neuropsihologie Cognitivă la University College London în 2019, iar un an mai târziu a obținut și masterul la aceeași universitate britanică de top. În 2025, tânăra și-a luat doctoratul în Psihologie Politică la Universitatea Cambridge.

 „Inclusiv politicienii care susțin personal politicile climatice ajung să subestimeze sprijinul public”

– Libertatea: Studiul realizat în cadrul doctoratului tău a ajuns să fie discutat în Parlamentul britanic. Te-ai așteptat la un asemenea feedback la nivel înalt?
– Lisa-Maria Tănase: Nu m-am așteptat în sensul de a-l considera garantat, dar a fost cu siguranță una dintre mizele cercetării. Un principiu definitoriu al doctoratului meu a fost ideea unui „cerc complet” între cercetare și politici publice. Am pornit de la dorința de a înțelege constrângerile reale cu care se confruntă politicienii și am considerat esențial ca rezultatele să se întoarcă, sub formă de dovezi clare, către cei care pot acționa pe baza lor. 

Sunt recunoscătoare că această abordare a generat activități concrete de policy engagement, precum un workshop de politici publice organizat de mine la Royal Society din Londra, cu invitați seniori din Parlament și Guvern, pentru care am primit un Policy Innovation Grant din partea Universității Cambridge. 

Faptul că cercetarea mea a fost preluată și utilizată de actori-cheie din Marea Britanie, Danemarca și de instituții la nivel european a fost o satisfacție deosebită, atât profesional, ca cercetător, cât și personal, ca cetățean european care crede în valoarea colaborării și a transferului de cunoaștere dincolo de granițe.

Scopul cercetării mele nu este să spun politicienilor ce politici să adopte, ci să contribui la o înțelegere cât mai exactă a realității, astfel încât deciziile să nu fie limitate de presupuneri greșite. Această abordare apolitică, centrată pe înțelegere și nu pe judecată, a fost esențială pentru a construi impact și încredere, permițând ca rezultatele cercetării să ajungă să fie discutate în Camera Comunelor de către un ministru de stat.

– De ce parlamentarii, nu doar cei britanici și belgieni, subestimează sprijinul populației pentru acțiunea climatică și disponibilitatea oamenilor de a accepta costurile acesteia?
– Ceea ce este interesant este că, în studiile noastre, dar și în alte cercetări internaționale, vedem aceleași erori de percepție nu doar la politicieni, ci și în rândul publicului, la nivel internațional. Acest lucru sugerează că nu este vorba despre o problemă de „rea-voință” sau de lipsă de interes din partea politicienilor.

Inclusiv politicienii care susțin personal politicile climatice ajung să subestimeze sprijinul public, ceea ce indică faptul că problema nu este una ideologică, ci ține de mediul informațional și de tipurile de semnale de opinie care ajung la ei.

 „Trăim într-un context dominat de zgomot, polarizare, social media, lobby și dezinformare”

– Cât de mult influențează dezinformarea grupurilor de interese percepțiile publice asupra acțiunii climatice?
– Dezinformarea joacă un rol important, dar nu este singura explicație. Problema este una de mediu informațional: trăim într-un context dominat de zgomot, polarizare, social media, lobby și dezinformare, în care este foarte greu să distingem ce își dorește cu adevărat majoritatea.

Pe lângă campaniile coordonate de anumite grupuri de interese, există și un fenomen mai subtil: tendința ca vocile cele mai vocale și mai indignate să fie mult mai vizibile decât majoritatea tăcută. De exemplu, numeroase studii arată că știrile formulate într-un mod mai senzaționalist și negativ sunt remarcate și distribuite mult mai rapid decât cele nuanțate. 

În plus, persoanele cele mai active și vehemente pe rețelele sociale, adesea cu poziții extreme, care nu sunt neapărat reprezentative pentru majoritatea publicului,  se aud mult mai puternic decât vocile care nu „strigă”.

– Cât de mare este interdependența dintre politică și acțiunea climatică?
– Interdependența este foarte mare. Politicile climatice nu pot fi implementate fără sprijin politic, iar sprijinul politic depinde, la rândul său, de percepția asupra sprijinului public.

Ceea ce arată cercetarea mea este că, uneori, blocajele nu sunt reale, ci percepute. În studiul nostru, chiar și politicienii care ar dori să acționeze mai ferm au spus că se autocenzurează sau evită inițiative climatice ambițioase dacă cred, în mod greșit, că publicul nu le va susține.

– Unde este mai mult de lucru pentru a susține politicile verzi: la nivelul cetățenilor sau al politicienilor?
– Este nevoie de eforturi de ambele părți. Nu este vorba despre a alege între cetățeni și politicieni. Reducerea acestui decalaj de percepție este un proces comun, care implică întreaga societate.

Un mecanism important aici este ceea ce numim „spirala tăcerii”. Atunci când oamenii cred, în mod greșit, că opinia lor este una minoritară sau nepopulară, tind să nu o exprime, de teamă să nu fie judecați. Acest lucru face ca sprijinul real să devină mai puțin vizibil. Politicienii, la rândul lor, aud mai puține voci de susținere și ajung să creadă că sprijinul este și mai scăzut, ceea ce îi face să își exprime și ei mai puțin susținerea. Astfel, cercul se auto-alimentează.

– Cum a apărut ideea acestui studiu, care analizează cât de bine înțeleg politicienii preferințele publicului în privința politicilor climatice?
– Ideea a pornit dintr-o observație simplă, dar repetată în multe țări europene: politicienii spuneau că ar dori să facă mai mult pentru climă, dar se simțeau limitați de ceea ce credeau că își dorește publicul.

În același timp, sondajele arătau că publicul este adesea mai deschis către acțiuni climatice decât se presupune. Acest contrast m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva există o percepție greșită sistematică în rândul politicienilor cu privire la preferințele populației.

– Cum ai descrie clasa politică europeană în acest moment și care sunt marile ei dezavantaje?
– Clasa politică europeană se confruntă cu un context extrem de dificil: multiple crize suprapuse, presiuni electorale, polarizare și o erodare a încrederii publice.

Unul dintre rezultatele-cheie ale cercetării mele este ceea ce numim „falsă polarizare”: atât politicienii, cât și publicul tind să supraestimeze cât de mari sunt diferențele de preferințe politice între votanții diferitelor partide. În discursurile publice de tip „noi contra ei”, diferențele par mult mai dramatice decât sunt în realitate. Datele sugerează că, în multe privințe, suntem mai asemănători decât presupunem de la un partid la altul.

 „Mi-aș dori să includ politicieni români într-un studiu privind percepția asupra politicilor climatice”

– Te tentează să incluzi politicieni români într-un studiu similar în viitor?
– Da, cu siguranță. România ar fi un context extrem de interesant. Posibilitatea de a conduce un astfel de studiu depinde, în practică, de accesul la o bază de date de contacte prin care politicienii să poată fi invitați să participe. Rămân deschisă unor astfel de inițiative și pot fi contactată la adresa lmt47@cam.ac.uk.

– Cât de mult contează profilul psihologic al liderilor politici în relațiile internaționale?
– Din momentul în care politicienii iau decizii, devine clar că modul în care evaluează riscurile, percep sprijinul public, reacționează la presiuni externe sau judecă legitimitatea unor acțiuni ține direct de psihologie și știința comportamentală.

Psihologia nu înlocuiește interesele geopolitice, dar ne ajută să înțelegem cum sunt acestea interpretate și puse în practică.

 „Am fost încurajată să pun întrebări incomode în anii de studiu”

– Cum ai ajuns din România la Casablanca și apoi în Marea Britanie?
– Părinții mei lucrează în Casablanca unde m-am născut (în cooperare internațională, mama, și într-o companie multinațională franceză, tata) de peste 30 de ani, dar m-au crescut acolo cu valori frumoase și cu mândria de a fi româncă: de la referințe culturale, până la a învăța să gătim cele mai bune mâncăruri tradiționale și să celebrăm fiecare tradiție. 

Am studiat la liceul francez în Casablanca, apoi am urmat studiile universitare la UCL, înainte de a-mi continua doctoratul la Universitatea Cambridge, inspirată de sora mea, Isabella, care a absolvit un program de masterat la Cambridge. Aici, mi-am păstrat rădăcinile aproape. Cea mai bună prietenă a mea este o româncă, Irina Anghel, scriitoare premiată. Logodnicul meu englez, Matthew, iubește totul, de la papanași până la muzica lui Eugen Doga.

– Ce te-a impresionat cel mai mult în anii de studiu la UCL și Cambridge?
– Rigoarea intelectuală și deschiderea către dialog între discipline. Atât la University College London, cât și la Cambridge, am fost încurajată să pun întrebări incomode, să combin metode și să gândesc cercetarea nu doar ca un exercițiu teoretic, ci ca un instrument cu impact real asupra societății. Pagina mea de comunicare științifică, lansată recent, poate fi găsită pe Instagram la lisamaria.cambridgePhD

Primul meu contact cu Cambridge a avut loc la St Catharines College, unde am participat, fiind în al doilea an de studii la UCL, la un eveniment în cadrul căruia am primit un premiu din partea Ambasadei României pentru impact academic și comunitar. Cinci ani mai târziu, printr-o serie de pași aparent neconectați, am ajuns să îmi urmez doctoratul exact în acel loc.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.