Marile puteri ale lumii sunt conduse de bărbați peste 70 de ani. Cum s-a ajuns aici

Unul dintre motivele gerontocrației este faptul că cei care au preluat puterea la vârste mai tinere în țările nedemocratice au modificat constituțiile și regulile pentru a putea avea mandate nelimitate. În Rusia, Putin a condus neîntrerupt timp de 23 de ani, în timp ce în China, Xi și-a asigurat ani nelimitați de guvernare. 

În țările democratice, politicienii mai în vârstă se bazează pe zeci de ani de capital politic și alianțe. Succesul lui Biden în candidatura la președinție s-a datorat în parte faptului că i-a convins pe alegători că cei 36 de ani de senator și opt ani de vicepreședinte vor fi în beneficiul Americii, scrie Thomas Klassen, profesor de Politici Publice și Administrație la Universitatea York din Canada, pentru The Conversation.

La fel ca Biden, liderii mai în vârstă promit adesea continuitate și stabilitate. Într-o lume asaltată de probleme descurajante – de la schimbările climatice la pandemii și inflație – un lider capabil, în special al unei mari puteri, este adesea văzut de cetățeni ca o persoană care are un palmares. Cei cu mulți ani de experiență politică susțin că sunt cel mai bine plasați pentru a face față la ceea ce ne așteaptă.

Provocările cu care se confruntă începătorii

Căderea lui Liz Truss, care a ocupat funcția de prim-ministru al Marii Britanii, în acest an, timp de doar 44 de zile, arată cât de rapid și de furibund se poate întoarce mediul de afaceri și cel politic împotriva unui lider novice, notează sursa citată. 

Surprinzător, Europa de Vest, regiunea cu cea mai mare proporție de cetățeni în vârstă (mai mult de o cincime dintre vest-europeni au peste 65 de ani), are cei mai tineri lideri. 

Fenomenul liderilor tineri, dar cu o populație îmbătrânită în Europa, se datorează, într-o anumită măsură, politicilor specifice fiecărei țări în parte din regiune. 

Alte state, precum Marea Britanie, au reguli de partid care fac relativ ușoară înlocuirea liderilor. În astfel de condiții, rezultatele alegerilor sunt mai puțin previzibile și există mai multă fluctuație. Marea Britanie a avut cinci prim-miniștri în ultimii șase ani, în timp ce Italia a avut patru.

Femeile sunt în mare parte absente din rândul liderilor mondiali. Puținele femei care au ajuns recent la vârful puterii politice au făcut acest lucru la începutul carierei lor. Giorgia Meloni, noul prim-ministru al Italiei, are 45 de ani, în timp ce Jacinda Ardern din Noua Zeelandă are 42 de ani. Sanna Marin, prim-ministrul Finlandei, împlinește în curând 37 de ani.

Muncim mai mult timp 

În întreaga lume, oamenii duc o viață mai lungă și mai sănătoasă decât oricând în istoria omenirii și, în multe cazuri, lucrează mai mult timp. Aceasta este o veste bună, dar există îngrijorări în ceea ce privește liderii în vârstă și cei cu o vechime în funcție mare.

Este posibil ca aceștia să nu fie în contact cu generațiile tinere pe care trebuie să le reprezinte. Este posibil ca soluțiile la problemele politice care au funcționat pentru ei cu zeci de ani în urmă să nu se mai aplice acum sau în viitor. Atitudinile și perspectivele lor pot deveni conservatoare sau inflexibile, notează The Conversation. 

Tranzițiile de la un lider la altul se numără printre cele mai periculoase momente din viața politică a unei națiuni, fie că este vorba de democrații sau de regimuri autoritare. Revoltele de la Capitol Hill din Statele Unite din ultimele zile ale infamei președinții a lui Trump ne reamintesc cum chiar și în „cea mai mare democrație din lume”, regulile stabilite de mult timp privind transferul de putere pot fi rapid subminate.

Dar atunci când aceeași persoană domină viața publică a unei națiuni pentru o perioadă lungă, tranzițiile sunt menite să fie și mai dificile. Acest lucru este deosebit de îngrijorător într-o țară mare și puternică, deoarece volatilitatea internă poate avea rapid repercusiuni internaționale dramatice și imprevizibile, mai spune profesorul Klassen.

Conducătorii pe termen lung pregătesc rareori un plan de succesiune, fie și numai pentru că acest lucru le pune în pericol controlul asupra puterii, mai scrie publicația citată. 

Dar, în lipsa unei strategii de succesiune și a unor instituții puternice care să sprijine o tranziție pașnică spre următorul lider, liderii îmbătrâniți ai superputerilor mondiale pot reprezenta o amenințare serioasă la adresa ordinii globale, conchide profesorul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE