Mestesugul tampeniei

Zilele trecute mi-am adus aminte de Ion Creanga si de savuroasa parte a “Amintirilor” in care descrie canoanele didactice ale dascalilor de la Falticeni. “Cumplit mestesug de tampenie”, a concluzionat nemuritorul moldovean, de parca ar fi luat si el contact cu fiscul din Romania zilelor noastre. Pentru ca un astfel de contact mi-a adus aminte de cartile copilariei mele. Bun contribuabil ce sunt, am fost sa-mi platesc, ce-i drept cu intarzierea cuvenita, impozitul pe casa. M-am considerat norocos pentru ca langa blocul meu din bulevardul Unirii se afla un astfel de centru de incasare. Dar era prea simplu pentru a fi si la fel de frumos. Centrul de colectare a taxelor de langa bulevardul Unirii deserveste zona bulevardului Kogalniceanu. Iar pe bulevardul Kogalniceanu se afla un centru pentru colectarea taxelor de pe bulevardul Unirii!!!

Ajuns pe Kogalniceanu am constatat ca centrul respectiv doar emite dispozitiile de plata care nu pot fi onorate decat la CEC-ul de pe Calea Victoriei. De unde, dupa ce ai platit, te intorci frumusel mataluta cu recipisa in mana la doamna grasa de la ghiseul din Kogalniceanu, ca sa ii demonstrezi ca ai platit si sa te taie cu pixul de pe o lista a datornicilor. Exact ca pe vremea lui Creanga, cand faxul era de fapt fumul de pe dealuri, iar pe post de email functiona cleveteala factorilor postali. Cumplit mestesug de tampenie. Si tare mi-e frica, gandindu-ma la Creanga, ca raia sistemului nostru birocratic nu se va vindeca nici cu lesie din Uniunea Europeana. Ci se va imprastia pe tot continentul, ca sa vada si ei, europenii, cat de bine e sa fii “decat codas la oras, mai bine la ghiseul tau fruntas”.

Urmărește-ne pe Google News