Misiunea câinilor români trimiși în Turcia: găsesc viață acolo unde tehnologia nu ajunge

Luni, pe 6 februarie, la vreo trei ore după cutremurul din Turcia, Mihai Negoiță și colegii lui de la Clubul Câinilor Utilitari au aflat că România s-ar putea să trimită salvatori la locul tragediei. Și că va fi nevoie de ajutorul lor. Clubul din București dresează și pregătește câini inclusiv pentru salvare și ține legătura cu Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU).

Când s-a confirmat plecarea pompierilor români, Mihai Negoiță și Romică Chințoi, de asemenea conductor, s-au oferit imediat să li se alăture. Intervenția se desfășoară printr-un protocol semnat cu DSU. Nu doar asociația din București și-a oferit sprijinul, ci și ONG-urile Câini de Salvare Transilvania din Cluj, respectiv Câinii SAR din Caransebeș. 

Akim și Zura aveau câteva luni când au început pregătirea pentru căutare și salvare

Mihai, 49 de ani, este conductor de câini salvatori de prin 2011. A plecat în Turcia cu Akim, un labrador de 7 ani – câinele lui, pe care l-a dresat de când era pui. Romică Chințoi a luat-o pe Zura, metis de ciobănesc german, pe care, de asemenea, a crescut-o de mică. 

Aveau câteva luni când au fost integrați într-un program de căutare și salvare. „Ei sunt sufletul nostru, la care ținem și pe care îl îngrijim. Le dăm și lor un sens în viață”, spune Mihai, pentru Libertatea, într-o conversație la telefon. Uneori, îi acoperă cuvintele sirenele ambulanțelor, zgomotul făcut de elicoptere și de generatoarele electrice. Cutremurul a afectat și infrastructura energetică a Turciei. 

Se află în orașul Antakya, în sudul țării, aproape de granița cu Siria. Reporterii Libertatea, și ei în Turcia, au arătat cât de mult a suferit orașul după cutremurele de peste 7 grade pe scara Richter. Cel puțin 28.000 de oameni și-au pierdut viața în ambele state. 

„Nu am mai avut o intervenție de această amploare”

Mihai face parte dintr-o echipă de aproximativ 20 de oameni, împreună cu pompieri români, toți coordonați de salvatorii turci. De marți, de când a început intervenția cu Akim, lucrează în ture de 10 sau 12 ore. Când ia o pauză, merge în corturile militare, așezate la ieșirea din oraș. 

Nu am mai avut o intervenție de această amploare. Am fost la altele: dispariții, am căutat oameni rătăciți. 

Mihai Negoiță:

Echipa lui Mihai a găsit până acum patru persoane în viață sub dărâmături. El și Akim ajută la identificarea locului în care se află oamenii. Câinele îi găsește după miros, fiind cu atât mai util acolo unde tehnologia nu ajunge. Odată ce Akim indică locul de sub dărâmături, pompierii sunt cei care intervin printr-o amplă operațiune și scot supraviețuitorii la suprafață. „Atunci toți avem emoții, iar când se finalizează cu succes, se ajunge la lacrimi. E o bucurie”.  

Se asigură că verifică fiecare colț, înainte să meargă mai departe și să caute viață în alte clădiri. 

Și câinii obosesc

După multe ore pe teren, și câinii obosesc. Nu toți se comportă la fel, subliniază bărbatul, care adaugă: fiecare conductor își cunoaște câinele. Astfel, își dă seama dacă are nevoie de odihnă și îi dă o pauză de o jumătate de oră sau mai mult. 

„Akim nu își arată oboseala, dar se vede în mișcare”, mai explică Mihai. „Are altă poziție a corpului, își lasă nasul foarte jos, își întârzie comenzile”. 

Acum, Mihai încearcă să nu se gândească la propria oboseală și la durerea pe care o vede în jur, ci se concentrează la ce are de făcut. „Probabil resimți totul după ce ajungi acasă”. Deocamdată nu știe când va reveni în România. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro