Cine este Mohammad Bagher Ghalibaf, liderul iranian considerat de SUA posibil partener de dialog

Un supraviețuitor într-o ierarhie decimată

Exact ca în 1967, când un outsider total a câștigat cursa Grand National profitând de o coliziune în lanț a celorlalți cai la unul dintre ultimele garduri, Mohammad Bagher Ghalibaf — președintele parlamentului iranian și prezumtivul partener de dialog al lui Donald Trump — pare să fi ajuns în frunte pe măsură ce concurența din jurul său s-a rărit rapid.

Ghalibaf rămâne un supraviețuitor într-o ierarhie iraniană redusă drastic de campania bombardamentelor chirurgicale. Totuși, dacă liderul de la Casa Albă crede că a identificat în el echivalentul iranian al lui Delcy Rodríguez — un tehnocrat pragmatic gata de compromisuri cu Washingtonul — s-ar putea să aibă o surpriză neplăcută.

Lui Ghalibaf îi lipsește aerul sofisticat lui Ali Larijani, fostul secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională, care, deși a avut uneori divergențe cu precedentul Lider Suprem, dispunea de o rețea vastă de contacte internaționale. În schimb, imaginea lui Ghalibaf este cea a unui „conducător cu mână de fier” – probabil singura trăsătură care îl atrage cel mai mult pe Trump.

Deși Mojtaba Khamenei nu a fost văzut în public și se crede că este grav rănit, Iranul insistă că acesta rămâne factorul de decizie activ.

În cazul în care Khamenei ar muri, Ghalibaf nu are profilul religios necesar și nu ar putea pretinde succesiunea, fără a știrbi caracterul sacru al funcției de Lider Suprem. O limitare similară îl vizează și pe președintele Masoud Pezeshkian, aflat la jumătatea mandatului său de patru ani, început în urmă cu doi ani.

Un protejat al lui Ali Khamenei

Postul de secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională, rămas vacant după moartea lui Larijani, a fost ocupat de un alt adept al liniei dure din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), Mohammad Bagher Zolghadr. Astfel, pe termen scurt, Ghalibaf poate deveni nu liderul formal al Iranului, ci parte a ceea ce seamănă tot mai mult cu o conducere de tip stat securist – dacă asta este ceea ce își dorește Trump.

Ghalibaf s-a născut în 1961 în Mashad, Khorasan, și are legături vechi cu IRGC (Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice). În timpul războiului dintre Iran și Irak, a comandat Divizia a 5-a Nasr a IRGC, o unitate implicată în unele dintre cele mai sângeroase bătălii.

A devenit un protejat al lui Ali Khamenei, care a preluat funcția de Lider Suprem în 1989, fiind numit șef al Diviziei Aerospațiale a IRGC din 1997 și apoi șef al poliției din anul 2000. În cadrul Gărzilor Revoluționare, el a condus brațul de construcții al organizației, deci, așa cum îi place lui Trump să spună, acesta „cunoaște arta tranzacțiilor imobiliare”.

A fost primar al Teheranului

Ghalibaf și-a făcut ucenicia în politică ca primar al Teheranului între 2005 și 2017, perioadă în care au început să apară primele dintr-o serie lungă de acuzații de corupție. Susținătorii săi afirmă că dezvoltarea capitalei, inclusiv extinderea metroului, s-a datorat viziunii sale pe termen lung.

El a fost chiar subiectul unui portret elogios în New York Times, în 2008, care îl descria drept un „modernizator autoritar” după ce acesta vorbise la forumul economic de la Davos despre deschiderea Iranului către investiții străine.

Totuși, el s-a dovedit a fi și un conservator social convins: în 2013, a ordonat ca toate secretarele, dactilografele sau managerii de birou de sex feminin din administrația municipală să fie înlocuite cu bărbați.

„Am bătut oameni pe stradă și sunt mândru de asta”

Reprimarea disidenței a fost unul dintre pilonii carierei sale. În timpul protestelor studențești din 1999, Ghalibaf a fost unul dintre cei 24 de comandanți ai IRGC care i-au trimis o scrisoare președintelui reformist Mohammad Khatami, avertizându-l că, dacă demonstrațiile vor continua, vor lua singuri măsuri.

Într-o înregistrare audio apărută ulterior pe rețelele de socializare, el a recunoscut că, împreună cu generalul Qassem Suleimani — comandantul Forței Qods, asasinat din ordinul lui Trump în 2020 — a patrulat pe motocicletă, înarmat cu bâte, pentru a suprima protestul studenților. „Am fost printre cei care au bătut oameni pe stradă și sunt mândru de asta. Nu mi-a păsat că eram un comandant de rang înalt”, s-a lăudat Ghalibaf.

Reprimarea violentă a protestelor

În mod similar, el nu a manifestat nicio remușcare în reprimarea violentă a protestelor „Femeie, Viață, Libertate” din Teheran, în 2022, susținând că poliția ar fi trebuit să impună legile privind hijab-ul mult mai devreme. Iar când la începutul acestui an au izbucnit protestele provocate de criza economică din Iran, Ghalibaf a etichetat mișcarea drept o „cvasi-lovitură de stat” și un act de „terorism”, în stilul Statului Islamic.

Ghalibaf a candidat pentru prima dată la președinție în 2005, cu o campanie modelată în mod conștient după metodele lui Tony Blair, incluzând sondaje de tip focus grup. S-a prezentat drept un adept populist al globalizării, al privatizării și al unui aparat de stat restrâns, fiind dispus, cel puțin în anumite limite, să continue agenda reformistă a președintelui la final de mandat, Khatami. El s-a clasat pe locul al patrulea în primul tur, cu 4 milioane de voturi.

Ulterior, Hassan Rouhani a susținut că, în 2005, Ghalibaf ar fi încheiat o înțelegere pentru eliberarea mai multor traficanți importanți de droguri și combustibil, în schimbul sprijinului acestora. Ghalibaf a candidat din nou la președinție în 2013, dar s-a clasat la mare distanță pe locul al doilea, după Rouhani.

Shopping la Instanbul de 1,6 milioane de dolari

De-a lungul carierei sale, Ghalibaf a fost urmărit de acuzații de corupție, dar nu a ajuns niciodată în fața instanței.

În timpul celei mai recente campanii prezidențiale din 2024, imaginea sa a fost grav afectată de relatările despre o sesiune de cumpărături extravagante la Istanbul, făcută de soția, fiica și ginerele său în 2022. Au apărut fotografii cu aceștia încărcați de bagaje, într-o perioadă în care iranienii de rând sufereau din cauza sancțiunilor și a inflației galopante.

S-a vehiculat că familia sa ar fi cumpărat două apartamente în Istanbul, în valoare de 1,6 milioane de dolari. Ghalibaf s-a declarat victima unei campanii de denigrare politică și a susținut că s-a opus întotdeauna acelei călătorii la cumpărături.

În calitate de președinte al parlamentului, el a urmat în mare măsură linia oficială, susținând acordul nuclear din 2015, pentru ca ulterior, după retragerea lui Trump, să argumenteze că viitorul Iranului rezidă în alianțele cu Rusia și China.

Se spune că susținătorii lui Ghalibaf au sprijinit atacul asupra ambasadei Arabiei Saudite din Teheran, în 2016, care a dus la ruperea relațiilor diplomatice dintre cele două țări.

„Poporul nostru cere pedepsirea agresorilor”

Din perspectiva lui Trump, toate acestea contează prea puțin dacă simte că, negociind cu Ghalibaf, negociază de fapt cu adevărații deținători ai puterii din Iran. Ghalibaf are canale directe de comunicare cu comandantul-șef al IRGC, Ahmad Vahidi, și cu comandantul cartierului general central Khatam al-Anbiya, Ali Abdollahi Aliabadi.

La scurt timp după ce s-a aflat că Washingtonul îl consideră un partener de încredere, Ghalibaf a postat un mesaj pe rețeaua X în care afirma:

„Poporul nostru cere pedepsirea completă a agresorilor. Toți oficialii rămân fermi alături de Liderul lor și de popor până la atingerea acestui obiectiv. Nu au avut loc niciun fel de negocieri cu America. Știrile false au scopul de a manipula piețele financiare și petroliere și de a ajuta la evadarea din mlaștina în care America și Israelul sunt prinse”.

Desemnarea sa de către Trump ar putea transmite cel puțin mesajul către Israel că Ghalibaf nu trebuie ucis, dar, în același timp, pune o presiune uriașă asupra acestuia de a demonstra că nu își va trăda țara.

„Ne-a înfrânt de 9 ori în două săptămâni”

Recent, Mohammad-Bagher Ghalibaf l-a ironizat pe Trump: „Ne-a înfrânt de 9 ori în două săptămâni. Amuzant!”. Numeroasele postări prin care președintele Donald Trump proclamă victoria SUA în fața Iranului au stârnit un val de ironii la Teheran, relatează Mediafax.

Președintele american Donald Trump intenționează să încheie războiul împotriva Iranului până pe 9 aprilie, iar primele negocieri directe dintre Washington și Teheran ar putea avea loc săptămâna aceasta, în Pakistan, relatează publicația israeliană Ynet.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE