Merita sa vedeti “Fratii Grimm” fie si numai pentru o gaselnita: cea mai frumoasa femeie din lume, Monica Bellucci, are 500 de ani si doarme dusa in padurea cea stufoasa, intr-un vechi castel-manastire-ntr-un picior; unul din fratii Grimm o vede, la ea se repede – si, mai departe, vedeti filmul…
Basmul biografic al lui Terry Gilliam s-ar fi putut chema si “Tot ce ati vrut sa stiti despre fratii Grimm, dar v-a fost frica sa intrebati”. Filmul va spune fara sa mai intrebati, ceea ce nu inseamna ca n-ar trebui sa va fie frica: cateva scene or sa va umple de fiori! Nu, nu cele de la-nceput – cand fratiorii (Heath Ledger si Matt Damon) se joaca de-a bau-baul cu bietii taranoi dintr-un satuc: alea sunt construite de ei (si “deconstruite” de Gilliam) pentru a va arata ce pot face doua minti dibace cand vine vorba, la o adica, sa castige un ban necinstit. Mai pe la mijloc, cand povestea se-nvartejeste precum vrejul lui Jack (din alt basm) pe tulpina filmului, exista un moment care-ti ingheata sangele-n vine: un baietel isi pierde fata, care se sterge ca o acuarela proaspata cu o carpa…
Filmul povesteste crampeie din viata fratilor G. in interactiunea acesteia cu basmele, miturile si legendele celor pe care-i viziteaza in turneul lor sarlatan. Cei doi (Damon – superrational, Ledger – supervisator) culeg folclor si-si tes povestile “lor”, ceea ce nu-i fereste de peripetii care risca – adesea – sa se termine prost. Mai ales ca Grimmii sunt urmariti de un personaj (Cavaldi, jucat daramator de Peter Stormare) nascut parca pentru a face rau, iar acesta este mana dreapta a unui general francez (actorul-fetis al lui Gilliam, Jonathan Pryce) care nu vrea decat sa puna ordine-n lume; daca se poate, cu biciul!
Ca-ntotdeauna la Gilliam, povestea se deschide in atatea ramuri si ramurele incat ar fi pacat s-o rezumi. Un lucru este sigur: “Fratii Grimm” e un film minunat, un inteligent divertisment pentru toate varstele, care nu trebuie, in ruptul capului, ratat.
Alex Leo Serban – critic de film