Muntele nuclear care bântuie Israelul. Îngropată la jumătate de kilometru sub pământ, instalația de îmbogățire a uraniului din Fordow e testul suprem pentru puterea aeriană israeliană
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pentru planificatorii militari israelieni, este similar cu Muntele Destinului: o uzină de îmbogățire nucleară bine păzită, îngropată la jumătate de kilometru sub un munte, înconjurată de apărare aeriană și situată simbolic în apropierea vechiului oraș religios Qom. Pentru Teheran, instalația Fordow simbolizează dorința sa de a-și proteja programul nuclear, conceput pentru a supraviețui unui atac frontal, cu suficiente centrifuge și uraniu îmbogățit pentru a produce o armă nucleară sau pentru a „evada”.
John Paul Rathbone (Istanbul), Charles Clover (Londra)
Îngropată sub rocă dură și învelită în beton armat care o pune în afara razei de acțiune distructivă a oricărei arme cunoscute public ale Israelului, este, de asemenea, un simbol al anxietății strategice a Iranului. „Fordow este totul pentru operațiunea nucleară a Iranului”, a declarat Behnam Ben Taleblu, cercetător principal la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, un think-tank american. Sâmbătă, Iranul a declarat că Fordow a fost atacat, a raportat agenția de știri semioficială ISNA, citând organizația de energie atomică a țării, deși pagubele au fost limitate. În schimb, Israelul a reușit să distrugă cea mai mare uzină pilot de îmbogățire a uraniului de la Natanz, a declarat vineri șeful agenției nucleare a ONU, Rafael Grossi, în fața Consiliului de Securitate.
Sălile subterane cu centrifuge ar putea fi inutilizabile din cauza pagubelor extinse aduse rețelei electrice din Natanz, potrivit unei analize a imaginilor satelitare din surse deschise realizată de grupul de reflecție Institutul pentru Știință și Securitate Internațională (ISSI). „Fordow va fi o provocare fără SUA. Este puternic fortificat și situat adânc sub un munte. Nu sunt sigur cât de multe pagube putem provoca acolo”, a declarat Danny Citrinowicz, expert în Iran la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv. „Iranul nu este încă aproape de punctul zero (distrugerea programului său nuclear)... Încă dispune de capacități considerabile”, a adăugat Citrinowicz, care a afirmat că Fordow ar fi cea mai dificilă și, probabil, ultima țintă a campaniei aeriene a Israelului.
La nivel global, Fordow nu este o instalație protejată în mod unic. Toate marile puteri militare cu un program nuclear dispun de buncăre militare subterane similare, care au inspirat nenumărate thrillere de spionaj și teorii conspiraționiste. Raven Rock din SUA, așa-numitul „Pentagon subteran”, este construit într-un munte din Pennsylvania. Se crede că muntele secret Yamantau din Rusia adăpostește o mare instalație de arme nucleare. Același lucru este valabil și pentru bazele subterane de rachete nord-coreene construite în munți, în timp ce baza navală Longpo din China include o instalație subterană pentru submarine nucleare accesibilă prin tuneluri.
Fordow este însă singura bază militară subterană importantă care a fost vreodată atacată direct – un precedent care arată riscurile extraordinare pe care le-a asumat premierul israelian Benjamin Netanyahu prin autorizarea atacurilor israeliene din această săptămână. Oficialii iranieni au negat de mult timp că ar urmări fabricarea unei bombe, iar cea mai recentă evaluare a amenințărilor publicată de comunitatea de informații americană în acest an a concluzionat că Iranul nu a reluat programul de arme nucleare pe care l-a suspendat sub presiunea internațională în 2003.
Dar dacă Teheranul ar urma această cale, ISIS estimează că Fordow ar putea converti întregul stoc de uraniu îmbogățit al Iranului – evaluat la 408 kg de inspectorii AIEA în mai – pentru a produce în doar trei săptămâni suficient uraniu de calitate militară pentru a fabrica nouă arme nucleare.
„Iranul ar putea produce prima cantitate de 25 kg de (uraniu pentru arme) la Fordow în doar două-trei zile”, a avertizat ISSI. Diferențele dintre Fordow și Natanz rezumă o mare parte din istoria nucleară a Teheranului, precum și eforturile multilaterale depuse pentru a frâna eforturile sale de îmbogățire și, astfel, pentru a preveni un atac de tipul celui lansat de Israel săptămâna aceasta.
În urma dezvăluirilor publice despre o instalație secretă, Natanz a fost în cele din urmă declarată de Iran la ONU în 2003. Deși complexul industrial extins conține până la 16.000 de centrifuge, acesta este proiectat pentru îmbogățirea uraniului la scară largă, la niveluri mai scăzute.
Acest lucru, combinat cu inspecțiile regulate ale ONU, l-a făcut mai potrivit pentru utilizarea în scopuri nucleare civile. Uzina subterană de îmbogățire din Natanz este, de asemenea, îngropată la doar aproximativ 20 de metri sub pământ. În schimb, ceea ce face ca Fordow să iasă în evidență este robustețea geologică care face ca sălile sale de centrifuge să fie practic impenetrabile pentru bombele convenționale lansate din aer. Acestea pot include chiar și bomba americană gigantică Massive Ordnance Penetrator, care poate străpunge 60 de metri de beton.
Construită în secret, existența Fordow a fost dezvăluită public în septembrie 2009, într-un moment de mare tensiune, când oficiali americani, britanici și francezi au declasificat informații secrete care arătau că Iranul construise în secret o fabrică ascunsă adânc într-un munte, care era „incompatibilă cu un program pașnic”. Descoperirea, care a confirmat ceea ce premierul britanic de atunci, Gordon Brown, a numit „înșelăciunea în serie” a Iranului, a fost atât de dramatică încât a dus la o mustrare rară a Iranului din partea Rusiei și la un avertisment din partea Chinei. Iranul a rămas ferm pe poziții la momentul respectiv.
„Ceea ce am făcut a fost complet legal”, a declarat președintele de atunci, Mahmoud Ahmadi-Nejad, adăugând: „Ce treabă aveți voi să ne spuneți ce să facem?” Chiar și așa, Fordow a ajuns în centrul eforturilor internaționale ulterioare de a frâna programul nuclear al Iranului. Acest lucru a dus la intensificarea sancțiunilor ONU și a stat la baza unui acord multilateral din 2015, cunoscut sub numele de Planul comun de acțiune cuprinzător, între Iran și puterile mondiale, inclusiv SUA, Marea Britanie, Franța, Rusia, China și Germania.
În schimbul ridicării sancțiunilor, Iranul a acceptat, printre alte măsuri, să transforme instalația într-un centru de cercetare, să limiteze numărul de centrifuge de acolo, să oprească îmbogățirea uraniului timp de 15 ani și să permită o monitorizare sporită de către inspectorii internaționali. SUA s-au retras din JCPOA în 2018, în timpul primului mandat al președintelui Donald Trump, iar de atunci, Iranul a început să îmbogățească mai mult uraniu.
În urma unei explozii din 2021 la Natanz, pe care Iranul a atribuit-o Israelului și care a afectat capacitatea sa de îmbogățire, Teheranul a pus în funcțiune centrifugele de la Fordow. Acestea au început să transforme stocul de uraniu slab îmbogățit al Iranului în uraniu cu o puritate de 60%, din care se poate produce uraniu pentru arme în câteva zile.
Analiștii consideră că Fordow, dacă nu va fi distrus de atacurile israeliene, ar putea deveni centrul eforturilor iraniene de „ieșire din impas”. Țara ar putea să se retragă din tratatul de neproliferare nucleară, să înceteze cooperarea cu AIEA și să construiască rapid o bombă nucleară. Iranul a amenințat anterior cu o astfel de reacție în cazul în care instalațiile sale nucleare ar fi vizate, deși o astfel de mișcare ar putea atrage armata americană în campania israeliană.
La aceste riscuri se adaugă faptul că Fordow nu este singura instalație ultrasecurizată pe care Iranul o poate folosi. Teheranul a construit recent o instalație și mai adâncă și mai bine protejată în Kūh-e Kolang Gaz Lā, cunoscută și sub numele de Muntele Picou, la câțiva kilometri sud de Natanz. În timp ce Fordow are două intrări în tunel, Pickaxe are cel puțin patru, ceea ce face mai dificilă blocarea intrărilor prin bombardament.
Sălile sale subterane au, de asemenea, o suprafață mai mare. Unii se tem că instalația, pe care Iranul a interzis până acum IAEA să o inspecteze, ar putea fi folosită chiar pentru asamblarea unei arme nucleare în timp ce Iranul ar fi atacat. „O întrebare cheie este dacă Iranul va ascunde, sau poate a ascuns deja, material fisionabil în Pickaxe sau în altă instalație necunoscută”, a declarat Ben Taleblu, de la FDD.
