13 Apr. 2018 16:01

Editorial de Claudiu Săftoiu. Iliescu nu va apuca sentința, dar își va trăi vinovăția de la Revoluție

Distribuie

Victorie de etapă a justiției române: al patrulea președinte al României post-decembriste, Klaus Iohannis, a semnat avizele pentru începerea urmăririi penale a primului președinte al țării, Ion Iliescu, pentru infracțiuni contra umanității, în ”Dosarul Revoluției din Decembie 1989”. Acesta se va afla pe masa judecătorilor români. Să fim realiști: Ion Iliescu nu va apuca să își afle sentința, în ciuda constituției sale robuste, la cei 88 de ani viguroși. Completurile de judecată românești sunt, de obicei, mult mai lente și atente în aplicarea procedurilor, atunci când se confruntă cu dosare hiper-sensibile, de înaltă încărcătură simbolică pentru țară. Oricum, posibila condamnare a lui Ion Iliescu va fi una simbolică. Și cam atât.

Decembrie 1989 – Revoluția care a înscăunat un președinte, prin sângerarea țării

Considerată unanim drept cea mai sângeroasă răsturnare de regim politic din Europa de Est, Revoluția română din iarna lui 1989 este treapta sângerândă pe care s-au urcat demnitarii post-decembriști, călcând peste 1.104 morți și peste 3.352 de răniți și maculând viitorul decomunizat al României, pentru totdeauna. Urmărirea penală declanșată împotriva lui Ion Iliescu, precum și a tovarășilor săi de decizie este începutul pedepsirii lor simbolice. Spun simbolice, pentru că atât Ion Iliescu, cât și Petre Roman (fost prim-ministru), sau Gelu Voican  Voiculescu (fost membru CFSN), sunt deja bătrâni. Posibil, pedepsele lor vor fi mari, când vor fi formulate, dar vor fi ispășite infim, doar de către cei care le vor mai apuca. Cel mai puțin vârstnic, fostul premier Petre Roman (71 de ani), se disculpă vehement. El afirmă că, la Revoluție, nu a dat niciun ordin direct și că, de fapt, el a fost ținta focurilor de armă.

Nici Ion Iliescu nu face altfel: în 28 de ani de glorie și respect politic deșănțat, s-a blindat cu cărți biografice și de cultură politică, a și scris varianta sa despre desfășurarea evenimentelor din decembrie 1989 și s-a închis singur într-o cazemată a imoralității istorice, pe deplin meritorii. Ion Iliescu nu se consideră defel vinovat pentru represiunea și uciderea civililor din Capitală, în decembrie 1989. Deși dovedite, cuvintele și acțiunile sale instigatoare nu au fost niciodată judecate. Iliescu mai este subiectul altui dosar penal – al mineriadei din 13-15 iunie 1990-, în care nu recunoaște asmuțirea minerilor la vandalism stradal și la stăvilirea prin violență fizică a manifestației 'golanilor' din Piața Universității, prezentați țării drept deosebit de periculoși, dar, în fapt, pașnici și neînarmați. Fostul șef al statului nu își asumă nici culpa de a fi coordonat, prin telefonul 'scurt', asaltul minerilor asupra mișcării studențești din  martie-iunie 1990. A venit însă momentul responsabilității finale.

Adevăr și vinovății asumate – soluția pentru o istorie curată a României

Salut decizia Președinției României de a trimite în instanță penală 'Dosarul Revoluției'. Este un act responsabil și de curaj. Dar să nu uităm contextul în care consemnăm această premieră pentru justiția română: românii uită repede, iar atunci când nu uită, iartă ușor și fără discernământ. Politicienii vorace și versatili din 1989, care au trecut țara prin glonț și pulan, la lumina lămpașelor, au devenit parte a vieții noastre de după 1990. Sunt și ei ai noștri, nu-i așa? Ce să mai împărțim cu ei? Păi, o istorie recentă curată și dreaptă. Judecătorii de instanță, oameni și ei, au amintiri diverse despre evenimentele și responsabilii masacrului din decembrie 1989. Instanța română trebuie să restabilească adevăruri și vinovății.

Istoria trece proba timpului doar prin parada – la drumul mare – a adevărului gol-goluț

Contextul politic actual, când actul de justiție este sugrumat și intimidat de guvernanți și de majoritatea parlamentară, este impropriu reparațiilor istorice, dispuse de instanțele judecătorești. O rețea otrăvită de complicități politice face ca munca instanțelor penale să fie îngreunată, temporizată, strămutată, poate amânată, sine die. Sunt puține șanse, așadar, să vedem la televizor dacă Ion Iliescu va mai afișa celebrul său zâmbet, 'iliescian', la pronunțarea instanței în dosarul Revoluției. Până atunci: 'noi de aicea nu plecăm, nu plecăm acasă'… Așteptăm verdictul final.


Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare 'Carol I'. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la 'Evenimentul Zilei' (1995-1998), 'Privirea' (1999-2000), 'Oameni în top' (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: 'Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni' (Editura Trei, 2003).


Citește și: 

Urmareste cel mai nou VIDEO incarcat pe libertatea.ro
Andreea Marin va suferi luna viitoare o intervenție chirurgicală
Loading...
Comentarii