O judecătoare l-a achitat pe Mitică Dragomir în dosarul șpăgii de la RCS & RDS și l-a „condamnat” pe procuror, în locul inculpaților: „Rechizitoriul e rodul unor interpretări”

Dosarul Mitică Dragomir-RDS&RCS se judecă din 2017

Curtea de Apel București este fostul fief al șefei instanței supreme, Lia Savonea, unde au fost promovați judecători atenți la drepturile inculpaților.

Dintre aceștia fac parte cei care l-au achitat pe Marian Vanghelie în dosarul șpăgilor de 30 de milioane de euro, pe Puiu Popoviciu în dosarul terenurilor din Băneasa sau Ana Maria Pătru în dosarul șpăgilor de la Siveco, iar acum a venit rândul lui Mitică Dragomir.

Deși fusese condamnat în primul ciclu procesual la 4 ani de pușcărie, de data aceasta fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF) a nimerit la o astfel de judecătoare, care a stabilit că procurorul DNA a alcătuit rechizitoriul pe „prezumţii şi deduceri”.

Reamintim că dosarul șpăgii pe care Mitică Dragomir ar fi luat-o de la RDS & RCS se judecă din 2017, iar după condamnarea pronunțată în 2019 de Tribunalul București, instanța ierarhic superioară a decis, în 2023, rejudecarea dosarului.

Motivul a fost că în toți acești ani nici procurorii DNA, nici judecătorii (de la camera preliminară, apoi la fond) n-au luat în seamă faptul că fiul lui Mitică Dragomir, Bogdan-Dumitru Dragomir, avea calitatea de avocat suspendat, motiv pentru care procesul trebuia să se judece pe rolul Curții de Apel, nu la Tribunal.

Între timp, acuzațiile s-au prescris, însă pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal ar fi atras confiscarea extinsă milioane de euro, așa cum a solicitat DNA la ultimul termen al procesului, pe data de 10 iunie 2025.

Motivarea instanței, un veritabil „rechizitoriu” la adresa DNA

În schimb, judecătoarea Cătălina Cruceru i-a achitat pe Dumitru Dragomir și pe ceilalți inculpați din dosar și îl „condamnă” pe procuror că a formulat acuzațiile „pe presupuneri și pe asocieri”.

• „Curtea constată că rechizitoriul nu conţine nicio trimitere concretă la probe, ci este construit pe presupuneri, asocieri temporale ale unor conduite pretins infracţionale şi o expunere a unor împrejurări presupus ilicite, fără un suport probator care să satisfacă exigenţele unui proces penal.
• În dezvoltarea acuzaţiei, procurorul nu mai face trimite la alte mijloace de probă care să afirmaţiile menţionate în actul de sesizare, ci întreaga argumentaţie se bazează se prezumţii şi deduceri ale procurorului, străine de standardul probatoriu dincolo de orice îndoială rezonabilă.
• Contrar raţionamentului Parchetului, Curtea, în acord cu principiul legalităţii reţine că toate concluziile acuzatoriale trebuie să fie rodul, exclusiv, al unui amplu procedeu probator şi nu rodul unor interpretări fără suport probator. (…)
• De asemenea, în pofida faptului că în cuprinsul rechizitoriului a fost alocat un spațiu amplu interpretării unor prezumţii şi naraţiuni proprii a organului de anchetă, Curtea nu a identificat elemente de probă relevante sub aspectul acuzațiilor formulate în cauză.

Primul argument: Nu există probe că Mitică a luat mită

Libertatea a consultat Hotărârea nr. 159/2025 din 25 noiembrie 2025 a Curții de Apel București, unde judecătoarea Cătălina Cruceru a face o analiză fapta de luare de mită, atribuțiile lui Mitică Dragomir la LPF și contractul în care a fost „deghizată” șpaga de la RCS & RDS, concluzia magistratului fiind aceea că „fapta nu există”.

• „Cu privire la primul element al probaţiunii, procurorul a reţinut în sarcina inculpatului (Dumitru Dragomir – n.r.) o acțiune de pretindere a sumei de 3.500.000 euro şi una de primire a unei sume de bani ce nu i se cuvine, respectiv suma de 3.100.000 euro, aportul (SC RCS & RDS SA – n.r.) conform contractului de asociere în participațiune încheiat între (SC RCS & RDS SA – n.r.) şi inculpata (SC Bodu SRL – n.r.), societate care, potrivit acuzării o deţinea inculpatul (Dumitru Dragomir, prin fiul său, Bogdan – n.r.)
• Prealabil, Curtea constată că rechizitoriul 326/P/2016 din data de 21.08.2017 al DNA nu conţine nicio trimitere concretă la probele care au creat procurorului convingerea că propoziţiile probatorii enunţate sunt generatoare de consecinţe juridice substanţiale în cauza dedusă judecăţii.
• În urma propriei analize, Curtea nu a identificat nicio probă administrată în prezenta cauză care să dovedească teza probatorie a acuzării referitoare la modalitatea de săvârşire a elementului material în varianta pretinderii de către inculpatul (Dumitru Dragomir – n.r.) a unui folos material ce nu i se cuvine, reprezentând aportul (SC RCS & RDS SA – n.r.) la contractul de asociere în participațiune încheiat la data de 15.08.2009, între societățile (Bodu SRL și RCS & RDS SA – n.r.).
• Curtea nu a identificat, aşadar, niciun mijloc de probă care să dovedească existenţa unei înţelegeri între inculpatul (Dumitru Dragomir – n.r.) şi inculpaţii (Bendei Ioan, administrator RCS & RDS – n.r.) şi (Oprea Alexandru, acționar RDS & RCS – n.r.) constând în plata unor sume de bani, relaţionate cu existenţa unor atribuţii de serviciu ale inculpatului (Dumitru Dragomir – n.r.) care să permită acordarea unor facilităţi (SC RCS & RDS SA – n.r.)
• Deși procurorul relatează în cuprinsul actului de sesizare a instanţei despre o asemenea înţelegere, nu corelează această alegaţie cu niciun mijloc de probă, alegaţiile procurorului fiind rezultatul unui proces speculativ, a unor raţionamente deductive străine, însă, de exigenţa probatorie penală.
• Complinind omisiunea procurorului de a-şi corobora raţionamentul juridic cu probele care susţin teza acuzării, Curtea constată că întregul probator administrat în prezenta cauză este reprezentant, în principal, de înscrisuri care dovedesc relaţia societăţii (SC RCS & RDS SA – n.r.) cu Liga profesionistă de fotbal, înscrisuri privind relaţia economică dintre (SC Bodu SRL -n.r.) şi (SC RCS & RDS SA – n.r.) şi depoziţiile a 6 martori.
• Niciunul dintre martorii audiaţi nu a putut furniza informaţii cu privire la existenţa unei înţelegeri infracţionale între inculpatul (Dumitru Dragomir – n.r.) şi inculpatul (Bendei Ioan – n.r.) specifice conduitei incriminate de dispoziţiile legale care reglementează luarea de mită. (…)
• Prin urmare, în urma analizării şi coroborării tuturor declaraţiilor date în cauză de către martori, Curtea constată că niciuna dintre acestea nu relevă vreo conduită ilicită, ori vreun comportament apt să contureze existenţa unei activităţi infracţionale, declaraţiile oferite nefiind apte să confirme acuzaţiile formulate în cauză.
• Curtea, în baza propriei evaluări a depoziţiilor redate mai sus şi a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi contrar celor susţinute de acuzare, reţine că teza acuzării nu are niciun suport probator, iar alegaţiile parchetului privind o acţiune de pretindere, de înţelegere anterioară caracteristică elementului material al infracţiunii de corupţie nu reprezintă decât rezultatul unei convingeri proprii a organului de urmărire penale născute în afara cadrului penal. (…)
• Curtea constată că teza probatorie formulată de procuror nu satisface nici exigenţele de corespondenţă cu tipicitatea obiectivă a infracţiunii de luare mită, atâta timp cât procurorul a precizat că părţile implicate nu stabiliseră nici cuantumul folosului necuvenit şi nici conduita inculpatului pentru a îndeplini un act precis determinat, care să intre în competenţa sa. (…)
• Concluzionând, Curtea constată că acuzarea nu a furnizat probe credibile pentru a-şi fundamenta acuzaţia privind conduita inculpatului (Dumitru Dragomir – n.r.)  care defineşte elementul material al infracţiunii de luare mită în modalitatea pretinderii”, se arată în motivare.

Dumitru Dragomir n-avea influență asupra membrilor LPF

Judecătoarea a reținut în motivare că Mitică Dragomir n-a făcut altceva decât să își exercite atribuțiile de președinte al LPF, neavând influență asupra membrilor Adunării Generale:

• „Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de luare de mită are ataşată o condiţie esenţială, respectiv actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. se pretinde, se primeşte, se acceptă sau nu se respinge promisiunea unor foloase, să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, respectiv să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau un act contrar acestor îndatoriri
• Aşadar, dacă actul în vederea îndeplinirii căruia funcţionarul a săvârşit acţiunea sau inacţiunea care defineşte elementul material nu intră în competenţa sa, în atribuţiile sale de serviciu, nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită. (…)
• Toate aceste activități și inactivități atribuite inculpatului (Dragomir – n.r.) sunt privitoare la însărcinările acestuia în calitate de președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, persoană juridică de drept privat, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop lucrativ, însărcinări prevăzute în statutul LPF. (…)
• Astfel, actul normativ principal în baza căruia îşi desfăşoară activitate LPF este Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000 care defineşte cluburile sportive şi stabileşte principiile generale de funcţionare, organizare şi administrare a activităţilor sportive. (…)
• În prezenta cauză, Adunarea Generală a LPF era formată din membrii cluburilor de fotbal care aveau un interes economic în negocierea unor contract oneros pentru cluburi, avea competenţă exclusivă de a încheia orice contract privind cesionarea drepturilor de radio-televiziune, iar preşedintele LPF doar prezida aceste şedinţe, nu avea drept de vot şi era obligat să ducă la îndeplinire toate hotărârile Adunării Generale. (…)
• Membrii cluburilor de fotbal afiliate LPF  au acordat cu prilejul celor două şedinţe preşedintelui LPF, inculpatul (Dumitru Dragomir – n.r.), mandat pentru a negocia şi semna actul adiţional la contractului de cesiune de drepturi de televizare (…).
• Curtea nu identifică nicio conduită de serviciu a inculpatului (Dumitru Dragomir – n.r.), contrară Statului LPF care să se circumscrie condiţiei elementului material al laturii obiective ale infracţiunii de luare de mită.
• Curtea constată că acuzaţia vizează, pe acest palier, faptul că inculpatul ar fi ocupat funcţia de preşedinte al LPF şi, în această calitate, ar fi avut un control asupra membrilor Adunării Generale formate din reprezentanţii cu drept de vot al cluburilor afiliate, cluburi cu interes economic, procurorul făcând referire la atribuţii care nu sunt în sfera de serviciu a inculpatului (Dumitru Dragomir – n.r.), ci sunt de competenţa reprezentanţilor cluburilor cu drept de vot ce compun Adunarea Generală a LPF,  împrejurări de fapt care nu se circumscriu însă condiţiei elementului material al infracţiunii de luare de mită cu privire la conduita proprie a mituitului. (…)
• Concluzionând, Curtea constată că, din probele administrate în cauză, cu privire la acest obiect al probaţiunii, nu rezultă că inculpatul (Dumitru Dragomir – n.r.) ar fi exercitat ale atribuţii decât cele care îi reveneau din funcţia pe care o ocupa la momentul respectiv, preşedinte al LPF, activitatea acestuia fiind determinată de contractele aprobate de Adunarea Generală, organul suprem de conducere, contrar acuzării”, notează judecătoarea în motivare.

Șpaga, văzută de judecătoare drept investiție

Magistratul a apreciat că suma de 3,1 milioane de euro dată de compania RCS & RDS nu a fost o șpagă pentru Mitică Dragomir, ci o investiție în firma fiului său, bani pe care i-a recuperat, ba chiar a făcut profit:

• „Curtea reţine că, prin actul de sesizare al instanţei s-a apreciat că sunt simulate contractul de asociere în participaţiune nr. 14 din data de 15.08.2009, încheiat între (SC RCS & RDS SA – n.r.) şi (SC Bodu SRL – n.r.), precum şi actele adiţionale la acest contract întrucât nu ar fi avut o un obiect real şi o cauză licită.
• În opinia acuzării, aceste contracte au fost încheiate cu scopul de ascunde intenţia reală a părţilor de a transfera o sumă de bani către inculpatul (Dumitru Dragomir -n.r.), pentru ca acesta, în calitate de preşedinte al LPF, să influenţeze luarea unor decizii în favoarea  (SC RCS & RDS SA – n.r.), cu privire la derularea contractului de cesiune a drepturilor de televizare, înregistrat la LPF sub numărul 428/08.04.2008, încheiat între consorţiul Antena 3, RCS-RDS şi LPF.
• Procurorul a susţinut că acest contract şi actele adiţionale nu reprezintă expresia unui acord de voinţă a doi comercianţi, neexistând un interes economic real în dezvoltarea acestei relaţii contractuale din partea (RCS & RDS SA – n.r.), ci reprezintă o conduită ilicită mascată de un pretins exerciţiu a unor drepturi în condiţiile legii. (…)
• În dezvoltarea acuzaţiei, procurorul ignoră să explice aportul adus de fiecare asociat în cadrul contractului şi modalitatea în care urma să fie derulată activitatea comercială în urma căreia urma să se obţină profit, respectiv faptul că proprietatea imobilului adus cu titlu de aport de către (SC Bodu SRL – n.r.) nu va fi dobândit prin contractul de asociere în participațiune, dar şi faptul că acel imobil nu produce niciun beneficiu, altfel decât prin exploatare, exploatare care nu poate surveni decât în urma unor investiţii aduse de (RCS & RDS SA – n.r.).
• Astfel cum rezultă din actele contabile ataşate la dosar, sumele aduse ca şi aport în asociere de către (RCS & RDS SA – n.r.) au fost folosite de către (SC Bodu SRL – n.r.) exclusiv pentru modernizarea imobilului adus cu titlu de aport de (SC Bodu SRL – n.r.), nu au fost retrase şi nici nu au fost făcute plăţi către persoane fizice ( în speţa inculpatul Dumitru Dragpmir).
• În virtutea principiului libertăţii contractuale, asociaţii au posibilitatea de a stabili cuantumul beneficiilor şi întinderea pierderilor atribuite fiecărui asociat participant. (…)
• Curtea constată, contrar acuzaţiei, că (RCS & RDS SA – n.r.) a încasat un profit detaliat în documentele contabile ca urmare a exploatării imobilului potrivit destinaţiei stabilite în contractul de asociere conform realităţilor economice corespunzătoare fiecărei etape a derulării contractului. (…)
• Ca o dovadă în plus a realităţii relaţiilor comerciale, reprezentanţii (RCS & RDS SA – n.r.) au hotărât să achiziţioneze imobilul în care se investise aportul societăţii, fiind interesaţi de recuperarea beneficiilor aferente contractului de asociere în participațiune nr. 14 din 15.08.2009,  întrucât (SC Bodu SRL – n.r.) (…) era în imposibilitate să mai execute obligaţiile asumate prin contractul de asociere în participaţiune având dificultăţi financiare. (…)
• Astfel, suma de 3.100.000 euro reprezentând aportul (RCS & RDS SA – n.r.) în contractul de asociere, la data de 17.03.2016 a ajuns în proprietatea (RCS & RDS SA – n.r.), fiind încheiat, în acest sens, contractul de dare în plată autentificat sub numărul 306 (în fața unui notar – n.r.) și contractul de vânzare-cumpărare active, şi nu în patrimoniul presupusului mituit.
• Față de acuzaţiile privind lipsa un interes economic real în dezvoltarea acestei relaţii contractuale din partea (RCS & RDS SA – n.r.), Curtea reţine că procurorul nu a avut în vedere realitatea economică, condiţiile concurenţiale ale economiei de piaţă, situaţia financiară a fiecărei parţi, planul de investiţii al fiecărui asociat şi, mai presus de toate, principiul libertăţii contractuale.
• Singura raţiune pentru care aceste manifestări capătă conotaţie infracţionale este că, în opinia acuzării, inculpaţii doreau să dea o apartenenţă de legalitate unei sume de bani date cu titlu de mită şi nu cu titlu de aport în cadrul unui contract de asociere în participaţie cu un interes economic pentru fiecare asociat, însă nu au reuşit să dovedească legătura dintre pretinsele atribuţii de serviciu ale mituitului şi sumele dobândite, în cele din urmă, de mituitor.
• Curtea constată că, în prezenta cauză, procurorul, fără a efectua o analiza interdisciplinară, comparativă şi judicioasă, a plasat fapte de natură civilă, guvernate de principiul libertăţii contractuale, în sfera ilicitului penal, cu toate că la dosarul cauzei existau probe concludente care permiteau o interpretare în spiritul legii civile”, se mai arată în documentul citat.

Hotărârea Curții de Apel București nu este definitivă, putând fi atacată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorii DNA îl acuză pe fostul preşedinte al LPF că în perioada 2009-2011 a cerut 3,5 milioane de euro mită, din care a primit 3,1 milioane de euro sub forma unor contracte de publicitate la salonul de nunţi pe care-l deţinea prin intermediul unei firme.

În schimb, el ar fi facilitat câştigarea contractului pentru drepturi TV ale Ligii I de către RCS/RDS.

De asemenea, şi fiul lui Dumitru Dragomir, Bogdan Dragomir, este cercetat pentru complicitate la luare de mită şi la spălare de bani.

Banii primiţi ar fi fost disimulaţi sub forma unor plăţi făcute în cadrul unui contract de asociere în participaţiune, încheiat la data de 15 august 2009, pentru finanţarea unui local administrat de fiul lui Mitică Dragomir, Crystal Palace Ballrooms.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro