Oamenii de știință au găsit explicația pentru dispariția misterioasă a unei mari civilizații
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O echipă internațională de cercetători a descoperit posibile explicații pentru dispariția misterioasă a civilizației din Valea Indusului, una dintre cele mai avansate ale vremii.
Cuprins:
Civilizația din Valea Indusului: o societate avansată
Noile informații sugerează că schimbările climatice ar fi jucat un rol crucial în declinul acestei civilizații antice, potrivit The Washington Post. Studiul analizează condițiile climatice din perioada 3000-1000 î.Hr.
Civilizația din Valea Indusului, situată în actualele Pakistan și nord-vestul Indiei, era una dintre cele mai avansate din lume, alături de Mesopotamia și Egiptul Antic. Orașele acesteia aveau străzi trasate în grilă, case din cărămidă cu mai multe etaje și sisteme de canalizare. Locuitorii cultivau grâu, orz și bumbac, și erau meșteșugari pricepuți, creând figurine din lut și jucării.
Comerțul era înfloritor, incluzând aur, pietre prețioase și obiecte precum căruțe din bronz. Cu toate acestea, civilizația a dispărut fără semne evidente de conflicte sau lupte pentru putere. Cercetătorii încearcă să înțeleagă de ce Harappa, unul dintre cele mai mari orașe din Valea Indusului, a fost abandonat.
Secetele prelungite, printre cauzele principale
Potrivit studiului publicat în publicația Nature, patru secete intense, fiecare durând mai mult de 85 de ani, au redus precipitațiile și au provocat uscarea solului și a căilor navigabile.
„Cea mai surprinzătoare descoperire este că declinul harappanilor nu a fost cauzat de un singur eveniment catastrofal, ci de secete repetate și tot mai intense, care au durat secole”, a explicat Hiren Solanki, autor principal al studiului și cercetător la Institutul Tehnologic Indian din Gandhinagar, India.
Totuși, civilizația din Valea Indusului a reușit să reziste o perioadă îndelungată, adaptându-se la condițiile dificile de mediu.
Adaptarea la schimbările climatice
„Harappanii au schimbat culturile agricole, și-au diversificat comerțul și au relocat așezările pentru a deveni mai rezilienți la schimbările climatice”, a spus Solanki.
Această lecție de adaptare este relevantă pentru comunitățile care se confruntă astăzi cu condiții de mediu dificile. În decurs de 2.000 de ani, așezările harappane s-au concentrat în zone mai apropiate de apă, mai întâi în jurul afluenților, apoi în vest, în apropierea râului Indus.
Pentru a înțelege contextul mai larg, echipa de cercetători a simulat condițiile climatice din acea perioadă. Rezultatele modelelor au fost combinate cu indicii de mediu, inclusiv stalactite și stalagmite din două peșteri indiene și înregistrări ale nivelurilor de apă din cinci lacuri indiene. Între anii 3000 și 2475 î.Hr., musonii viguroși au adus ploi abundente, creând condiții mult mai umede decât în prezent.
Balaji Rajagopalan, coautor al studiului și expert în hidrologie la Universitatea din Colorado, a explicat că activitatea musonică intensă poate fi atribuită unui Ocean Pacific tropical mai rece. Ulterior, încălzirea Pacificului tropical a dus la scăderea precipitațiilor și la creșterea temperaturilor, declanșând secete.
Echipa a identificat patru secete majore între anii 2425 și 1400 î.Hr., cea mai severă având loc în jurul anului 1733 î.Hr., când precipitațiile anuale au scăzut cu 13% și temperaturile au crescut cu 0,5 grade Celsius.
