Arheologii au descoperit cum a supraviețuit cea mai veche civilizație americană unei catastrofe climatice, acum 4.200 de ani

Artefactele dezvăluie adaptarea unei civilizații antice

Arheologii din Peru au descoperit dovezi care arată cum Caral, cea mai veche civilizație cunoscută din America, a reușit să se adapteze și să supraviețuiască unei catastrofe climatice severe, potrivit unui raport publicat de The Guardian.

Echipa condusă de renumita arheologă peruviană Ruth Shady, în vârstă de 78 de ani, a concluzionat că, în urmă cu aproximativ 4.200 de ani, o secetă devastatoare a forțat populația să părăsească orașul antic Caral și să se stabilească în zonele învecinate.

În aceste noi așezări, locuitorii au lăsat în urmă basoreliefuri fascinante care înfățișează victime ale foametei și mesaje pentru generațiile viitoare.

„Au lăsat toate aceste dovezi pentru ca oamenii să nu uite că schimbările climatice au fost foarte severe, provocând o criză în societatea și civilizația Caral, și nu au vrut ca oamenii să uite ce a cauzat-o”, a declarat Ruth Shady la unul dintre siturile pe care le studia, potrivit sursei citate.

Unul dintre locurile unde oamenii din Caral și-au găsit un nou cămin a fost Vichama, situat spre vest, pe coasta aridă a Pacificului. Aici, locuitorii au supraviețuit pescuind în mare și cultivând în valea râului Huaura.

O altă așezare, Peñico, situată la 16 kilometri est de Caral, în aceeași vale a râului Supe, datează din aceeași perioadă, între 1800 și 1500 î.Hr., fiind contemporană cu civilizațiile timpurii din Orientul Mijlociu și Asia.

Mesaje din trecut despre schimbările climatice

Arheologii au descoperit că locuitorii din Caral au dus cu ei tehnicile decorative sofisticate pentru piramidele-templu și piețele circulare în noile orașe. Acestea prezentau, de asemenea, imagini care povesteau despre supraviețuirea lor generațiilor viitoare. La Vichama, pe pereții unui templu situat pe o platformă în deșert, au fost descoperite reliefuri murale tridimensionale care înfățișează cadavre emaciate, cu burți scufundate și coaste proeminente.

Pe un alt perete sunt reprezentate femei însărcinate, dansatori ritualici și o pereche de pești mari. Deasupra acestora, pe un perete mai înalt, apare un design aproape caricatural care arată fața unei broaște ieșind la suprafață, cu mâini umane, lovită în cap de un fulger.

Seceta care a afectat Caral ar putea face parte dintr-o ipotetică secetă foarte mare, cunoscută sub numele de „4.2ka”, despre care unii arheologi cred că a forțat oamenii să abandoneze orașele înfloritoare din Mesopotamia, Valea Indusului și alte regiuni. Aceasta ar fi contribuit la prăbușirea multor civilizații antice.

La Peñico, arheologii au descoperit până la 18 structuri, inclusiv complexe rezidențiale, care seamănă puternic cu stilul arhitectural al orașului mai vechi Caral, fondat cu aproximativ 800 de ani mai devreme.

„Ceea ce iese cel mai mult în evidență este organizarea și dispunerea așezării, structura și designul clădirilor lor. Pentru acea epocă, ne arată că organizarea era bazată pe o structură politico-ideologică și nu există obiecte care să ateste violența”, a declarat Mauro Ordoñez, arheologul-șef al Peñico.

Arheologii au găsit schelete de maimuțe și papagali ara

Peñico pare să fi fost un centru strategic între coastă, Cordiliera Andină și Amazonul dincolo de acesta. Arheologii au găsit schelete de maimuțe și papagali ara, aduse probabil peste munți din junglă, precum și ceramică ce le înfățișa. Animalele colorate și carismatice ar fi fost folosite în ceremonii de șamani sau lideri pentru a denota statutul.

Artefactele din lut nearse înfățișează bărbați și femei de statut cu fețele pictate în roșu și părul stilizat, indicând egalitatea de gen.

Cochilii de scoici din coasta tropicală a Ecuadorului arată o „relație constantă” cu oamenii din nord, dar și cu cei din sud, est și vest. Resturile alimentare arată o dietă variată, incluzând oase de pește din Oceanul Pacific, bumbac, fructe și legume precum cartoful dulce, avocado, porumb, dovleac și ardei iute.

Reliefurile sculptate ale pututu-ului, un instrument de suflat din scoică folosit și astăzi în ceremoniile religioase andine, împodobesc pereții pieței centrale. Acestea erau simboluri ale autorității, a explicat Ordoñez, și continuă să simbolizeze identitatea andină și rezistența.

Descoperirile i-au uimit pe arheologi, demonstrând că și Americile aveau o societate contemporană cu primele mari civilizații din Mesopotamia, Egipt, India și China. Acum, dovezile arată că, în fața unei crize climatice, civilizația nu a dispărut, ci s-a adaptat și s-a mutat.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE