Povestea ofițerului care a protestat în uniformă, în 2012, în Piața Universității. Cum arată viața lui, la 8 ani de la gestul care i-a atras mânia șefilor Armatei Române

Alexandru Gheorghe ar fi putut fi doar una dintre miile de voci care, în ziua de 23 ianuarie a anului 2012, și-au strigat nemulțumirea în stradă, fără nume, fără chip. Militarul, care avea, pe atunci, 27 de ani, a făcut însă gestul de alătura haina militară unui protest, ceea ce l-a făcut să fie vizibil.

Libertatea l-a căutat și l-a întrebat ce l-a determinat să facă acel gest, dar și cum i-a schimbat, de atunci, viața.

Alexandru Gheorghe spune că se săturase de batjocura din această țară. Vorbește de o revoltă interioară care nu a mai putut fi stăpânită atunci când unii politicieni i-au atacat verbal și i-au jignit pe protestatarii adunați în Piața Universității. Amintește însă și despre anumite nemulțumiri acumulate ca ofițer, în interiorul sistemului militar.

Atunci arăta cu degetul spre filiera indirectă prin care civili fără pregătire și fără studii militare ajungeau, la acea vreme, ofițeri în doar câteva luni. Așa a luat naștere protestul în uniformă al locotenentului de infanterie Alexandru Gheorghe.

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

Dat afară din Armată la două luni după protestul în uniformă

“Generic vorbind, două au fost motivele pentru care am ieșit în stradă. Ca cetățean al acestei țări, m-am simțit jignit când politicienii i-au numit cei care protestau în piață «viermi împuțiți» și «mahala ineptă». Eu am jurat credință țării și, implicit, cetățenilor ei. De aceea m-am alăturat lor. Pentru că am fost cuprins de o revoltă totală”, povestește Gheorghe.

Al doilea motiv avea legătură cu sistemul militar din care atunci făceam parte. Eșuaseră toate încercările mele de a demonstra, prin rapoarte perfect legale înaintate comandanților, anomalia unui sistem care permitea unor civili să devină ofițeri în doar trei luni. Atunci, chiar dacă știam cum acționează sistemul, am decis să protestez în felul în care am făcut-o. În uniformă, la vedere.

Alexandru Gheorghe, locotenent în rezervă:

Gestul-simbol i-a adus locotenentului-protestatar o luptă cu sistemul din care provenea. Rapoarte fără răspuns, comisii, consilii de judecată care-l voiau afară din Armată, generali supărați. Cazul său ajunsese chiar până la ministrul apărării. Fusese găsit vinovat de încălcarea regulamentelor militare și propus pentru trecerea în rezervă.

Singura șansă, spune astăzi fostul ofițer, era să accepte să pozeze într-un tânăr teribilist care a acționat din neștiință, să-și retragă toate rapoartele înaintate comandanților și să accepte o pedeapsă. Refuzul i-a adus, la două luni de la apariția la miting, trecerea în rezervă.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Reangajat după decizia instanței, mutat la Capul Midia ca pedeapsă

“Pentru conducerea sistemului am fost un paria. M-au trecut în rezervă în 2012, dar m-au reangajat în 2014 cu toate drepturile, la aceeași unitate militară, în urma deciziei instanței. Până în 2017 a fost perfect, dar cum au văzut că mă mișc puțin cu asociația pe care am înființat-o (n.r. – Asociația pentru Drepturile Militarilor Activi și în Rezervă – ADMAR) au început iar vânătoarea.

M-au mutat abuziv, ca un  soi de persecuție, la o unitate de la Capul Midia. Înțeleg ierarhiile și ordinele militare, dar nu pot să accept nedreptatea, abuzurile. Atunci, mi-am dat demisia”, spune Gheorghe Alexandru.

Protestul i-a schimbat viața

Plecarea din Armată – care i-a fost confirmată doar printr-un sms trimis pe telefonul său mobil de un subofițer -, nu a însemnat pentru Gheorghe un sfârșit. Chiar dacă primul an de “civilie” a fost unul extrem de greu din punct de vedere financiar, în care nu și-a putut găsi un serviciu, lucrurile s-au aranjat pe parcurs.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

Fostul ofițer s-a însurat și, împreună cu soția sa, Mariana, administrează o mică pensiune, o afacere de familie în domeniul turismului. Nu e cine știe ce, spune el, dar e mulțumit cu ce i-a oferit viața.

Da, acel protest mi-a schimbat viața. Material, o perioadă am dus-o rău. Dar apoi m-am îmbogățit. Am câștigat oameni noi în jurul meu. Asta este marea mea bogăție: soția, fetița noastră, experiențele trăite, evoluția mea spirituală. Tot ce mi s-a întâmplat nu poate fi privit ca un necaz, ci ca treptele evoluției mele. Nu mă plâng, nu am de ce. Viața este bună cu mine, chiar când îmi este greu. Lucrurile s-au așezat bine, sunt liniștit, îmi văd de viață.

Alexandru Gheorghe, locotenent în rezervă:

Încă se judecă, după 8 ani, cu Ministerul Apărării

Astăzi, la opt ani de la protestele care i-au schimbat viața, Alexandru Gheorghe, fost angajat al UM 01969 Câmpia Turzii, continuă să se judece cu Ministerul Apărării. Continuă să-și caute, spune el, dreptatea prin tribunale. E un proces lung, cu termene care durează ani. Poate, într-o zi, va îmbrăca din nou haina militară.

Dacă va câștiga, va cântări și contextul de atunci când va lua hotărârea de a redeveni sau nu ofițer activ. O carieră militară la care a visat încă de când a terminat liceul, și căreia i-a pus bazele în cei patru petrecuți pe băncile academiei.

Până atunci, spune ofițerul în rezervă, rămâne cu susținerea sinceră a unora dintre oamenii alături de care a protestat și care s-au transformat în prietenii săi.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro