Palma de mahorca

Regizorul Brian De Palma. Ai senzatia, de cate ori vezi un film de-al lui, ca l-a facut strictamente pentru a baga una-doua (sau trei-patru, ca dansul e generos…) scene care sa “ia ochii” si sa mi ti-i duca haaat, pana-n istoria celei de-a Saptea Arte! Totul e secundar acestei chestiuni: si povestea, si actorii, si tot. S-ar zice ca dansul e un “stilist”. Si e – dar nu in sensul in care credem, ci in acela in care spunem ca dl Marian Darta (parca asa se numeste?) este (“hair”-) stylist. Adica e cineva care ia o intriga, o-ntinde pe spate, o spala, o samponeaza bine, o usuca de-i sar radacinile si o creponeaza/onduleaza/tapeaza “à la Fonfé”, cum se zicea cand eram eu mic… (habar n-am cine era “Fonfé”!)

Ultima sa isprava cinematografica e acest “Dulcele sarut al Daliei”. Este vorba de ecranizarea unui roman de James Ellroy – dl Ellroy fiind, la randul sau, un fel de Raymond Chandler care inca mai traieste si se fac filme dupa el (vezi si “L.A. Confidential”).

N-am citit romanul, presupun ca este la fel de labirintic-intortocheat ca si filmul. Se inspira din cazul real al unei starlete de la Hollywood, Elizabeth Short, ucisa in conditii atroce, prin anii ’40. Conteaza povestea, insa? La dl De Palma, nu, caci dansul are “stil” si face ce vrea muschii lui cu el. Asa ca lucrurile cele mai bune din film sunt: unghiurile de filmare, planurile-secventa, unii actori, atmosfera si ralantiurile.  La actorie baga mare Josh Hartnett, Scarlett Johansson si Fiona Shaw, plus Mia Kirshner. La restul se evidentiaza dl De Palma, pentru care “autentic” inseamna un barbat in pat, la torsul gol si palarie pe cap, iar “virtuozitate”, o cadere in ralanti a unui tip strangulat si-njunghiat, care daca ramanea mort la etaj se chema ca n-a murit destul…

Alex Leo  Serban – Critic de film

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE