Veni, vidi, Pfizer, micii. Vaccinare cu miros de grătar la piața Obor. „Ai, n-ai voucher, vii să mănânci”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ideea de a le da gratis mici - și nu orice mici, ci faimoșii mici de Obor - oamenilor care vin la vaccinare a prins. În prima zi de funcționare a centrului de vaccinare deschis în Piața Obor din Capitală, unde adeverința de imunizare la COVID funcționează și ca voucher la terasa cu mici din incintă, a fost coadă constant.
Cuprins:
Cum sună oferta? Te vaccinezi la Obor, cu Pfizer sau, în doză unică, Johnson & Johnson, și primești trei mici, două chifle și o sticlă de apă, gratis.
Încă de la prima oră, centrul arăta așa:
Iar coadă a fost toată ziua.
Aproape 400 de persoane s-au vaccinat vineri la centrul din Piața Obor: 312 cu Johnson&Johnson și 86 cu Pfizer.
„Ne-au apostrofat unii trecători, au zis «ce ați făcut, ați venit să vă dea să mâncați?». Eu oricum m-aș fi vaccinat”, spune o femeie. Stă la coadă la Terasa Obor, o coadă care se lungește până dincolo de spațiul cu mese și scaune. Este aglomerat la terasă, însă nu e nimic cu care oamenii care pregătesc porțiile de mici, cârnați și bere să nu fie obișnuiți.
„Toată familia mea s-a vaccinat. Îmi pare rău că nu se întâmplă în toate sectoarele, că omului îi este greu să se deplaseze. Eu vin din sectorul 1, dar n-am cățel, n-am purcel și mi-am putut permite de dimineață să iau metroul și să vin aici. Dar sunt oameni bolnavi de bătrânețe, pe care îi pornești greu de-acasă. Dacă e aproape, la o școală, la un dispensar, eu cred că toată lumea s-ar vaccina”, spune femeia de vreo 70 de ani, îmbrăcată cu o bluză lungă, albastră, cu pisici.
Nu poți trece nepăsător pe lângă micul din Obor
E cald vineri, la prânz, iar mirosul de grătar plutește în aer și printre tarabe. La centrul amenajat lângă hala Obor oamenii își așteaptă rândul să se vaccineze. Câțiva completează acordurile, într-o parte, iar în cealaltă se cronometrează cele 15 minute de după vaccin.
În ecuația vaccin-Obor-mici, cei din urmă au ajuns mai mult din glumă. Times New Roman, o publicație-pamflet, a scris la începutul anului că Terasa Obor a făcut centru de vaccinare. Administratorii terasei au luat-o de bună.
„A fost o caterincă foarte mișto. Apoi, am auzit că primăria și Piața Obor vor face punct de vaccinare, Caravana Obor. Și atunci am zis hai să dăm și noi trei mici, două chifle și o apă - că bere nu e voie”, spune Adrian Rebengiuc, managerul Terasei Obor.
Astfel, cine trece pe la caravana de vaccinare primește un voucher, în baza căruia își ridică porția de mici gratuită. Unii au fost surprinși de inițiativă, alții doar au ridicat din umeri. Cert este că și unii, și ceilalți spun că nu s-au vaccinat doar ca să primească mici, ci și din nevoia de a se proteja.
„Ideea cu micii e interesantă, dar pentru mine contează că am putut veni oricând pentru a mă vaccina, fără programare. Munca m-a oprit până acum, am avut câteva săptămâni pline”, spune Andrei, un tânăr inginer de 28 de ani, după doza de Johnson&Johnson. Urmează să plece în Maroc pentru un proiect, iar vaccinul îl scapă de testele PCR pe care ar fi trebuit să le facă.
Ai, n-ai voucher, mănânci mici
„Eu voiam de multă vreme să mă vaccinez, dar am avut COVID-19 și am fost nevoită să aștept”, spune o femeie cu blugi largi și geantă de postaș. Micii gratis la schimb pe vaccin i se pare o „superidee”, dar crede că nimeni dintre cei care se imunizează nu face asta special pentru porția gratis de mâncare. „Cine vine în piață oricum se oprește la mici”, punctează ea.
Până aproape de ora prânzului, se vaccinaseră deja aproape 100 de persoane, iar alte peste 30 își așteptau rândul.
„Oamenii nu se vaccinează pentru mici. Dar omul ăla care, după vaccinare primește și un voucher și vine să mănânce trei mici la noi, îți garantez că o să mai vină să mănânce la Terasa Obor”, spune Adrian, proprietarul.
O dugheană cultă
Sub umbrelele roșii, dincolo de semnul cu „Veni, vidi, micii”, o adaptare românească ce s-ar putea traduce prin „Am venit, am văzut, am mâncat mici”, în spatele unei carpete care ilustrează Răpirea din Serai se vede adevărata viață de mahala, întruchiparea kitsch-ului: chiloți și sutiene sunt întinse pe sârme, mileuri și alte carpete sunt și ele agățate de stâlpi din lemn. La intrarea pe terasă, la un televizor vechi, cu tub, acoperit cu un mileu, se vede „Neața cu Răzvan și Dani”. În bibliotecă sunt cărți vechi, în ediții care nu se mai publică.
Mici poți mânca oriunde în București, dar nicăieri nu găsești dugheană care a căpătat, în timp, o oarecare dimensiune culturală, și în care păturile societății și nivelurile de educație se topesc precum grăsimea unui mic pe grătar.
La Terasa Obor, mănâncă micul de 3 lei și cârnatul de 5 lei deopotrivă tânărul corporatist înfometat, pensionara care a ieșit să cumpere roșii, dar i s-a părut poftă de grătar, fata în fustă scurtă și balerini și puștiul în șlapi.
„Oamenii sunt de toate generațiile. Aici vine toată structura societății, de toate nivelurile”, confirmă Adrian, care se ocupă de 10 ani de terasă.
Nu e prima dată când Terasa Obor atrage atenția. Anul trecut, când a izbucnit pandemia, Adrian și colegii lui au montat la intrare o antenă parabolică pe care au scris 6G, în replică la teoriile conspiraționiștilor care au legat vaccinul anti-COVID de 5G, de cip-uri și de Bill Gates. În plină pandemie, când terasele au fost închise, au amenajat un mic muzeu al kitsch-ului, pe care îl țin și acum.
Acum doi ani, micii de la Obor au ajuns în New York Times, într-un articol scris de o jurnalistă care a rămas impresionată de gustul lor și de atmosfera din Obor, și tot atunci au ajuns în top 10 cele mai bune street food-uri din lume.
Secretul stă în buna publicitate făcută cu multă ironie și atmosferă, spune Adrian. Sunt niște lucruri simple, iar omul, odată ce încearcă micii atras de antena 6G sau de posterul cu Marilyn Monroe de pe ușă, va vedea calitatea mâncării și va reveni. Ah, un lucru foarte important, adaugă el: berea trebuie să fie rece – mereu rece, musai!
În căutarea micului pierdut
În boxe se aude muzică veche, de petrecere. Melodiile se schimbă, dar ritmul rămâne același.
Pe toate mesele este cel puțin un carton cu mici și muștar. Atmosfera e veselă și din când în când mai apare câte un om cu adeverința de vaccinare în mână. Îți dai seama cine e proaspăt vaccinat și cine nu după paharul de plastic cu bere.
Terasa Obor oferă celor care îi trec pragul cărți dintre cele mai diverse. Astfel, lângă un Dumas și un Dickens vei găsi sigur un dicționar român-italian, niște Moliere, cărți de poezii și un volum dintre cele șapte de memorii ale lui Marcel Proust.
Cine se bate cu ursul n-are frică de COVID
„Eu am venit de fapt să cumpărat hârtie igienică”, mărturisește un bărbat la plecarea de la centrul de vaccinare.
Fost militar, omul spune că nu-i e teamă de COVID, mai ales după ce a ajuns să dea nas în nas cu ursul.
„Eu nu mă sperii, să știți, am făcut armata la Infanterie. Eram acolo ca iepurii de câmp, stăteam numai în tranșee. Am dormit în pădure, nu mi-a fost frică. M-am întâlnit și cu ursul! Era o groapă și am căzut în aia, era plină de apă, că plouase. Am stat până la 1 noaptea și ursul nu mai pleca”, povestește el.
Chiar și așa, vaccinarea nu e de ignorat, din punctul lui de vedere, ci e singura modalitate de a scăpa de boală.
Eu sunt pentru vaccinare, nu știu alții de ce nu sunt. Mi-am și convins câțiva vecini să se vaccineze. Că așa trebuie ca să fie bine. Acum e gratis, face și bine. Bărbat, după ce s-a vaccinat:
