Vi-l mai amintiţi pe Boc? Cum, care Boc? Emil Boc, personajul acela micuţ, uneori simpatic, care, până la sfârşitul lui noiembrie, bântuia prin televiziuni, turuind vrute şi nevrute, gureş şi vesel ca un piţigoi. Repetând conştiincios triluri învăţate în grădina din Deal, sau fiind gata să-şi contrazică propriile idei. Doar-doar va convinge electoratul că numai el şi ceata lui sunt cinstiţi şi competenţi, iar ceilalţi - fie ticăloşi, fie corupţi şi trădători. Ce s-a ales de acest vestit şi vorbăreţ comic al micului ecran, văzut de mentorul său ca etalon (“de-am avea mai mulţi Boci...”)? A amuţit.
Printr-o întâmplare numită Stolojan, Emil Boc a devenit şeful unui Guvern născut dintr-o mezalianţă, în care cei doi parteneri s-au împreunat zicând că se sacrifică în interes naţional. A trecut peste o lună - într-o criză în care contează şi orele - iar Guvernul n-a produs mare lucru, în afara unor dispoziţii neconstituţionale sau neclare. Cel mult trimiterile în stil clasic la “dezastruoasa moştenire” lăsată de cuplul Tăriceanu-Vosganian, a cărei dimensiune trebuie totuşi lămurită. Nici Buget nici Program anticriză, doar o continuă moşmondeală într-un Executiv care nici barem nu şi-a completat organigrama. Totul, în tăcere, într-o inadmisibilă lipsă de transparenţă din partea premierului. Explicabilă doar prin absenţa unor măsuri judicioase, care să poată fi anunţate public.
Neavând cel puţin purtător de cuvânt, ca şi cum n-ar fi obligat să informeze permanent populaţia, premierul a apărut sporadic la pupitru, a recitat două-trei fraze goale, a îngăimat răspunsuri inconsistente la “doar două întrebări” şi a fugit. Nu înainte de a preciza că tot ce relatează pe surse mass-media despre proiectele Cabinetului (salarii, pensii, concedieri) sunt “simple supoziţii”. Nu cumva ne înşelăm şi tot o supoziţie e şi că avem un Guvern care lucrează competent, lucid, responsabil şi cu simţul perspectivei naţionale? Se joacă în aceste zile destinul a milioane de oameni. Al ţării. Pe care guvernanţii trebuie să o administreze la vedere, iar nu în culise şi cum vor, ca pe un SRL propriu.