Piţigoiul amuţit

Printr-o întâmplare numită Stolojan, Emil Boc a devenit şeful unui Guvern născut dintr-o mezalianţă, în care cei doi parteneri s-au împreunat zicând că se sacrifică în interes naţional. A trecut peste o lună – într-o criză în care contează şi orele – iar Guvernul n-a produs mare lucru, în afara unor dispoziţii neconstituţionale sau neclare. Cel mult trimiterile în stil clasic la “dezastruoasa moştenire” lăsată de cuplul Tăriceanu-Vosganian, a cărei dimensiune trebuie totuşi lămurită. Nici Buget nici Program anticriză, doar o continuă moşmondeală într-un Executiv care nici barem nu şi-a completat organigrama. Totul, în tăcere, într-o inadmisibilă lipsă de transparenţă din partea premierului. Explicabilă doar prin absenţa unor măsuri judicioase, care să poată fi anunţate public.

Neavând cel puţin purtător de cuvânt, ca şi cum n-ar fi obligat să informeze permanent populaţia, premierul a apărut sporadic la pupitru, a recitat două-trei fraze goale, a îngăimat răspunsuri inconsistente la “doar două întrebări” şi a fugit. Nu înainte de a preciza că tot ce relatează pe surse mass-media despre proiectele Cabinetului (salarii, pensii, concedieri) sunt “simple supoziţii”. Nu cumva ne înşelăm şi tot o supoziţie e şi că avem un Guvern care lucrează competent, lucid, responsabil şi cu simţul perspectivei naţionale? Se joacă în aceste zile destinul a milioane de oameni. Al ţării. Pe care guvernanţii trebuie să o administreze la vedere, iar nu în culise şi cum vor, ca pe un SRL propriu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro