Pot să-ți spun un secret?

“Nu! Adică, mă rog, n-ai decât, dar te previn că n-o să-mi rămână lipit de cerul gurii, ci va ajunge în tot cvartalul!”. Ăsta ar fi răspunsul onest la întrebarea din titlu.
Răspuns pe care n-o să-l auzi niciodată. Pot să-ţi spun ceva, dar rămâne între noi? – te trezeşti întrebând, fiindcă eşti om, nu ţurcană, şi simţi nevoia să trăncăneşti cu cineva despre nişte fapte deocheate. Ăla din faţa ta are deja bale de curiozitate la bot, dă din cap afirmativ şi repetat, ca o găină, şi te îmboldeşte să torni tot ce ştii.
Te asigură, cu privire de securist libidinos, că nu va spune nimănui, că secretul tău va ajunge doar în urechea lui şi acolo va crăpa definitiv. A doua zi, ştie tot târgul ce i-ai spus tu celui care se jura pe cavoul mă-sii că e cel mai discret om. Ai fost aşa de înduioşat când l-ai auzit, încât ai uitat complet că măsa nu murise încă – şi nici nu dădea semne că o va mierli în viitorul apropiat.
Când o să-ţi intre-n cap că, pentru multă lume, nu există plăcere mai mare decât să scuipe secretele altora ca pe coaja de sămânţă? Bârfa a ajuns o funcţie de bază a organismului, ai nevoie să cleveteşti aşa cum e vital să tragi aer în plămâni sau să faci pipi. Altfel, despre ce dracu să vorbeşti, ca să fii interesant?
Orice subiect care n-are în compoziţie şi-o lingură de zvonuri deşănţate devine o flecăreală posmăgită. Lumea nu cască gura la tine ca să vorbeşti despre bulbucul de munte, adică o plantă pe cale de dispariţie, pentru care botaniştii ar face bine să scormonească-n fondurile europene şi să găsească soluţii, bla-bla.
Nu, lumea vrea poveşti despre prostiile pe care le fac alţii, despre găunoşeniile din vieţile ălora care se prefac fericiţi ca nişte cintezoi cu burta plină. Dacă vrei să fii popular, află şi strănută secrete. Cu cât veştile sunt mai îmbâcsite şi mai scămoşate, cu atât storci mai multe ovaţii de la iscoditorii din jur.
Vei fi deşteptul grupului, omul-hârtie de-prins-muşte, fiinţa căreia nu-i scapă nici o pată dificilă din viaţa altora. Asta e lumea în care trăim. Un om (să-i zicem aşa) ajunge să câştige simpatia celorlalţi trădând cu ţanţoşie persoane de bunăcredinţă, care au avut naivitatea să-i spună ce bolovani au pe suflet.
Beleaua unuia devine rapid distracţia altuia. Şi asta numai pentru că o pacoste din anturaj are gura spartă. Atâta vreme cât nu e nimic ilegal în a fi indiscret, mulţi se vor bălăci cu drag în troaca socială.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE