Povestea polițistei care a salvat un bebeluș de la moarte sigură, alarmată de câinele ei, Nero. A fost admisă în Ministerul de Interne după 13 încercări

Polițista a ales să nu ignore instinctul cățelușului ei, care lătra într-un fel anume, cum nu o mai făcuse vreodată. Când a ajuns pe holul blocului, Violeta a știut că ceva grav se întâmplase, iar Nero nu făcuse altceva decât să-i transmită mesajul, așa cum a putut el.

Coșmarul de pe scara blocului

Toată această întâmplare s-a petrecut luni, pe 6 octombrie, aproape de miezul nopții, într-un bloc din orașul prahovean Mizil. Polițista se afla în apartamentul ei și se pregătea să meargă la culcare. A fost alertată însă de comportamentul câinelui său care devenise brusc agitat, lătra într-un fel aparte și alerga aparent haotic de la ușa dormitorului la ușa apartamentului.

„Lătra total diferit, foarte tare, agitat, cum nu o mai făcuse până atunci. Parcă voia să mă anunțe ceva, să-mi transmită ceva. Și într-adevăr am ieșit din dormitor, m-am uitat pe vizor, am văzut lumină la etajul al doilea, am deschis ușa și mi-am dat seama că acolo se întâmplă ceva, pentru că am auzit țipetele părinților. Nu știu cum am sărit, de la etajul 4 la etajul 2, peste scări, desculță, în pijamale. Voiam să ajung să văd ce se întâmplă și, într-adevăr, am văzut imaginea mamei, care era cu bebelușul în brațe. Mi l-a împins, mi l-a dat în palmele mele și a spus, «vă rog, salvați-l, salvați-l, că nu mai respiră»”, a povestit, pentru ziarul Libertatea, Violeta Țică.

Recomandări

Victor Ponta a primit în instanță, ca despăgubiri, o sumă de zece ori mai mică decât cerea pentru achitarea din Dosarul Turceni-Rovinari. Cu cine va „împărți” banii fostul premier

Întrebarea salvatoare

Cu o putere de concentrare de care nu mulți pot da dovadă în astfel de momente limită, Violeta a luat bebelușul în brațe și a început manevrele de resuscitare. Să readuci la viață un bebeluș plăpând, de doar o lună, nu e lucru la îndemâna oricui. Este o tehnică specială, gesturile trebuie să fie ferme, corecte, dar în același timp făcute cu delicatețe. Coincidență sau nu, Violeta urmase recent cursurile de prim ajutor organizate la sediul inspectoratului de poliție.

„Am avut șansa să urmez un curs de prim-ajutor aici, în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, cu doar două luni în urmă. La momentul în care eu am urmat aceste cursuri, chiar eu am solicitat explicații și am pus întrebarea asta, cum poți să salvezi un bebeluș dacă se îneacă? Nu știu de ce, pentru că eu am un copil în vârstă de 18 ani. Am fost singura din toată clasa care am întrebat asta care am cerut explicații despre aceste manevre”, spune Violeta Țică.

A învățat să salveze bebeluși pe un manechin

Cu instructajul recent făcut, polițista a luat bebelușul în mâna dreaptă, la așezat cu fața în jos pe antebrațul drept, cu capul ușor aplecat și a început să-l lovească ușor pe spate, așa cum învățase în urmă cu două luni pe un manechin.

„La un moment dat am aplicat mai mult capul către genunchii mei, tocmai ca să expectoreze și așa s-a întâmplat. Secundele sunt ore în astfel de situații. Pentru mine a fost… a fost… mi s-a părut o eternitate în momentul acela. Tocmai de asta spun acum, chiar am avut o stăpânire de sine incredibilă. Credința. Nici nu voiam să cred că nu o să reușesc. Adică eu m-am dus convinsă și știam că trebuie să-și revină. Nici nu voiam să concept că va fi altfel. 

Chiar la un moment dat a coborât și fata mea din casă, pentru că a văzut că nu mă mai întorc și și-a dat seama că se întâmplase ceva grav. A coborât și ea în pijamale. Și chiar văzându-mă un ipostaza aia, ea săraca chiar m-a întrebat: «Mami, e mort? Mami e mort?» Și zic «nu mami, nu!», chiar am strigat așa, «nu mami, nu, nu e, își revine acum, o să vezi».  

Mămica bebelușului, săracă, stătea departe de noi, se ruga și țipa și o vedeam cum implora să-i ajut bebelușul. Tăticul ieșise afară în stradă ca să se uite de SMURD și se uita prin geamul de la casa scării să vadă dacă și-a revenit copilul”, își amintește Violeta.

Fără medici de gardă

În momentul în care a simțit saliva caldă în palmă și a auzit în același timp un ușor scâncet și-a dat seama că manevrele ei au fost de folos. Copilul și-a revenit, a început să respire și apoi să plângă sănătos.

„Abia atunci când a început să aibă reacție și să scâncească îi spuneam: «hai, hai, vorbește cu noi, ceartă-ne». Și într-adevăr a început să plângă. Și acum, când îmi aduc aminte, îmi vine să plâng. Și am strigat la ei, la părinți, și le-am spus, gata, și-a revenit, gata, nu vă mai panicați că și-a revenit”, mărturisește polițista.

Teribila aventură a celor doi părinți n-avea să se oprească aici. Ambulanța SMURD, sosită la fața locului, a preluat micul pacient însoțit doar de mamă. Prima oprire a fost la policlinica din Mizil unde nu era niciun medic de gardă. Doar niște asistente care au recomandat echipajului să meargă la Ploiești, la spitalul de pediatrie unde a și fost internat.

„M-am dus și eu după ambulanță, pentru că tatăl nu avea mașină și nu fusese loc și pentru el în ambulanță. Așa, în pijamale și adidași am condus până la Ploiești să mă conving că băiețelul este bine. A rămas internat trei zile, i s-au făcut toate analizele, iar rezultatele sunt foarte bune”, explică Violeta Țică.

A treisprezecea oară a fost cu noroc

Violeta este cu adevărat un personaj. A dat examen de admitere în poliție de 13 ori. Ultima dată a demisionat de la banca unde lucra, a intrat în șomaj doar să poată avea suficient de mult timp să învețe materia de examen. A fost singura femeie care a reușit să treacă de testarea psihologică, un examen complicat care durează patru ore la care se adaugă interviul. A concurat alături de alți 14 candidați pentru postul de administrator de rețea, organizat de Poliția Română pentru candidați din sursă externă.

„Am dat la o parte 13 candidați. La acel moment am fost singura femeie din țară care ocupam acest post în poliție. Momentul ăsta s-a întâmplat după ce tatăl meu a decedat. Am rămas în șomaj, lucram la bancă înainte să intru la poliție în anul acela. A fost un moment foarte greu în viața mea, o cumpănă pentru mine și pentru familia mea, pierderea tatălui meu, o tragedie care m-a marcat foarte mult. Tocmai în acea perioadă m-am pregătit să încerc din nou să intru la poliție. Vă dați seama că toată lumea mă considera nebună, nimeni nu s-a așteptat să intru la un examen organizat pentru sursa externă, dar familia mea m-a susținut”, mărturisește Violeta.

Coincidențele care au dus la salvarea unui copil

Este agent de poliție de opt ani. Nu a rămas administrator de rețea. A tras-o ideea de muncă de teren și s-a îndreptat către noua structură înființată nu cu mult timp în urmă: Poliția animalelor. Așa l-a întâlnit pe Nero, câinele care avea să o ajute trei ani mai târziu să salveze viața unui copil nou născut.

„Chiar în momentul în care lucram la biroul pentru protecție a animalelor, l-am salvat și pe Nero și l-am luat acasă. Pentru că era mic și necăjit, frații lui îl mușcau. Mi-a fost milă de el și pur și simplu l-am băgat în mașină și l-am dus acasă. Este un câine maidanez, dar este foarte frumos, și foarte deștept, cum ați văzut. 

Cu el am o conexiune aparte pentru că este foarte recunoscător pentru că l-am salvat. Eu toată viața mea am avut câini în casă. Părinții mei mereu mi-au dus câini. Doar că Nero are un stil aparte de a mă îmbrățișa. Cum mă vede că vin acasă, mă ia în brațe, pur și simplu pune lăbuțele pe mine și până nu își face el numărul lui să mă iubească, nu se liniștește. Este un câine inteligent și special”, spune Violeta.

Tot acest șir de evenimente din viața polițistei, acceptarea în Ministerul de Interne, după îndelungi insistențe, întâlnirea cu Nero, cursurile de prim-ajutor și chiar recenta mutare a celor doi tineri părinți în blocul din Mizil unde locuiește Violeta, pare că au avut un scop, salvarea bebelușului care n-ar mai fi rezistat până la sosirea ambulanței.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.