Mergi direct la conținut »
Știri România Libertatea > Ştiri > Știri România

Povești la șezătoare. „Îmi aduc aminte cum băteam mingea făcută din cârpă și legată cu ață. Atunci, lumea era mai bună”

Localnicii din comunele vasluiene Laza și Solești au reînviat tradiționalele șezători. Cele ca pe vremea bunicilor, care strângeau la un loc gospodarii satelor, atunci când era mai puțin de lucru pe câmp sau în grădini. Într-o lume depedentă de tehnologie, oamenii și-au făcut timp pentru împletit și țesut, dar și pentru depănat amintiri.

De Theodor Istrate,

Îmbrăcați în straie populare moldovenești, localnici din comunele Laza și Solești și-au dat întâlnire, zilele trecute, la Muzeul Satului din Sauca. Au cântat, au dansat, au gătit și au animat întâlnirea cu amintiri și glume. Și ca să fie siguri că tradiția e dusă mai departe, au adus cu ei și copii.

Sfârșitul anotimpului rece reprezintă un bun prilej pentru localnicii din Laza și Solești să se reunească la tradiționala șezătoare sătească, obicei cu vechime de sute de ani pe meleagurile Moldovei.

Este prima dată când două comunități din zone diferite ale județului au organizat evenimentul împreună, cu dorința ca fiecare să împărtășească din obiceiurile locului și din poveștile părinților și ale bunicilor.

La întâlnirea de la Muzeul Satului din Sauca (Laza), gospodinele au adus cozonac, plăcinte, turte coapte pe plită și prăjituri.

Iar bărbații au fost responsabili cu “udătura”: tăria și vinul.

«Am crescut cu rușine, cu bun simț și învățați cu munca»

Pe acordurile unei melodii populare cântate la fluier de nea Gheorghe, femeile s-au pus pe treabă.

Nea Gheorghe

“Noi, aici, lucrăm de toate, practic ce fac gospodinele iarna în casă: țesem, coasem, împletim și gătim. Am preparat două rețete din arta culinară tradițională. Plăcinta «poale în brâu» și o saramură de pește, care merge de minune cu turtele noastre coapte pe plită ori cu pâinea cu mămăligă. Gospodinele au adus cozonac, prăjiturele, negrese. Nu lipsește nici vișinata, vinul și apa de izvor”, ne-a spus organizatoarea șezătorii, Rodica Bulboacă.

Cu fusul în mână, una dintre gospodine și-a amintit că prima dată a mers la o șezătoare în urmă mai bine de jumătate de secol.

Exemplul danez. Marile magazine returnează ajutoarele primite de la stat: „Nu cred că este drept să luăm acești bani, alții pot beneficia mai mult de ei”
Recomandări
Exemplul danez. Marile magazine returnează ajutoarele primite de la stat: „Nu cred că este drept să luăm acești bani, alții pot beneficia mai mult de ei”
 

“Știu să torc de când aveam vreo 15 ani. Am învățat de la mama mea. Ne-a învățat toată treaba care era în casă, în gospodărie, în ogradă, în curte. Ne ajutam părinții. Atunci era lumea mai înțeleaptă, mai bună. Nu le răspundeam părinților. Ce spuneau ei, era sfânt. Așa am crescut: cu rușine, cu bun simț și învățați cu munca. Dar ne și jucam, ca toți copiii. Îmi aduc aminte cum băteam mingea pe șes, făcută din cârpă și legată cu ață de cânepă. Băieți și fete, laolaltă. Era frumoasă viața atunci”, ne-a povestit Marița Vartolomei.

Cea mai mare tristețe a femeii este că nu mai are copiii aproape. “Nu am crezut niciodată că din șapte, câți am crescut cu greutate, pe timpul lui Ceaușescu, să rămân numai cu unul lângă mine, la bătrânețe. Se creșteau, se spălau unul pe altul. Așa era atunci. Acum îi văd doar o dată pe an. Eu visam, când eram tânără, că o să vină în fiecare duminică la mine, cu nepoții, să mă joc cu ei. Noi așa am crescut la părinții noștri”.   

Cazul asistentei medicale din Botoșani: inclusă, apoi scoasă și reintrodusă din nou pe lista deceselor de COVID-19
Recomandări
Cazul asistentei medicale din Botoșani: inclusă, apoi scoasă și reintrodusă din nou pe lista deceselor de COVID-19
 

«Prin aceste obiceiuri, încercăm să ne menținem identitatea»

Din mijlocul gospodarilor veniți la șezătoare nu au lipsit preotul și primarul comunei Laza. Părintele Andrei Crețu spune că tradiția îi ajută să-și păstreze identitatea.

Părintele Andrei Crețu

“Sunt un om căruia îi plac tradițiile. Am acasă mai multe costume populare, ii, brâie. Și cele două fete ale mele au fost educate tot în spiritul tradiției. Este o formă de a ne exprima, încercăm să ne menținem identitatea românească, dragostea de țară prin aceste obiceiuri. De aceea, este un lucru foarte frumos pentru că au reînviat șezătorile care, deși nu se fac foarte des, au o anumită profunzime și toți cei care participă aici vin cu drag”.

Primarul comunei Laza, Vasile Popovici, în vârstă de 70 de ani, și-a amintit, la rândul lui, cum se făceau odată șezătorile în satul natal.

TVR spune că le-a interzis angajaților să vorbească pentru a evita „situații care i-ar putea afecta reputaţia”
Recomandări
TVR spune că le-a interzis angajaților să vorbească pentru a evita „situații care i-ar putea afecta reputaţia”
 

“Îmi amintesc de șezătorile bunicilor, care se organizau, pe rând, la fiecare dintre săteni. Era o întâlnire în care bărbații cântau din fluier sau din gură, iar femeile împleteau. Chiar era frumos și plăcut. Nu am crezut că vom putea reveni la acele obiceiuri. Nu a fost ușor. Dar doamnele care organizează aici șezătoarea au fost foarte consecvente și au ținut neapărat să readucem înapoi obiceiurile noastre populare”.

În acest timp, într-o altă cameră a muzeului, în atelierul meșteșugăresc al satului, peste 20 de copii învățau să facă mărțișoare și să sculpteze în lumânări.

Close
Închide
  Close