Cum se descurcă ai noștri în criză, printre străini: 5 poveşti cu români din Castellon, Spania, care trag să-și salveze micile afaceri

Spania a ridicat, la începutul acestei săptâmâni, cele mai multe dintre restricțiile impuse de pandemie. Magazinele, restaurantele terasele s-au umplut, dar proprietarii localurilor și, în general, deținătorii de mici afaceri, nu sunt liniștiți.

• Aurelia, proprietară a unui restaurant: “Aveam 14 mese, acum am 4”.
• Alina deține o librărie: “Nu cred că mai pot păstra angajații”.
• Loredana are un magazin de bijuterii handmade: “Mă mut în online”.
• Marius, proprietar carmangerie: “Alimentația publică a fost avantajată”.
• Andreea, patroană de frizerie: “Oamenii au dat năvală, sperăm să ne redresăm”.

Primul indiciu că restricțiile s-au ridicat este lipsa locurilor de parcare. Ca înainte de COVID-19, în zona centrală a Castellon-ului nu găsești nici un loc unde să îți pui mașina. Dar acest lucru poate fi pozitiv pentru cineva care vrea să afle care este pulsul orașului după ieșirea din izolare.

De la 14 mese la 4

În Castellon, ca și în celelalte localități mai mari din Peninsula Iberică, sunt mulți români care dețin restaurante.

Recomandări

VIDEO REPORTAJ Sub plafonul sărăciei, umanitatea rezistă. Două mame singure din satul Lespezi reușesc să-și țină copiii cu ajutorul oamenilor din comunitate: „Turci, români, căutăm ajutor pentru toți”

Aurelia Zamfir e în Spania de 9 ani. Ca majoritatea celorlalți, primii ani a lucrat ca barman și ospătar pentru spanioli. Acum trei ani a folosit experiența acumulată și a deschis propriul restaurant. De obicei are 6 mese înăuntru și 8 afară. Acum are voie doar jumătate din mesele de afară. Adică patru.

“M-am gândit la început să nu deschid deloc. Părea că vor fi prea puțini clienți ca să merite. Dar am deschis dintr-un motiv simplu: chiar dacă îl țineam închis, tot plăteam aproape 2.300 de euro lunar”.

Aurelia, proprietar restaurant în Spania

Aurelia Zamfir vorbește despre cheltuielile cu chiria, utilitățile și taxele către stat. Spune că a plătit acești bani fără întrerupere, chiar dacă a avut închis obligatoriu timp mai bine de două luni.

“Lucrurile puteau merge foarte rău dacă mai prelungeau. Și așa am trimis în șomaj tehnic cei doi angajați”.

Aurelia Zamfir

Românca lucrează de obicei cu două angajate, tot din România, care o ajută la bar sau la servit la mese. Din 14 martie ele sunt stau acasă și primesc de la stat 75% din salariu. Legal, poate prelungi șomajul tehnic până în 30 iunie. Atunci va trebui să ia o decizie – ori le cheamă înapoi, ori le încheie contractul. “Depinde mult de cât voi vinde. Deocamdată, patru mese pot să fac singură, chiar dacă a fost o zi nesperat de bună”.

Recomandări

Cheia anchetei din cazul celor 17 decese de la Spitalul Sf. Pantelimon. Ce este noradrenalina și cum se poate verifica dacă a fost folosită corect

În cele 20 de minute cât am stat de vorbă, am numărat 20 de clienți.

“Oamenii nu vor mai avea sau nu vor vrea să cheltuiască banii”

Dar nu numai restaurante au românii din Castellon. Pe aceeași stradă cu Aurelia Zamfir este o librărie. Alina Ciobanu este de 13 ani în Spania și de 9 ani deține una dintre cele mai cunoscute librării din oraș.

Povestea ei este un pic diferită, pentru că “papetăria” a fost printre activitățile esențiale. A avut deschis toată perioada. “Financiar, a fost o perioadă bună. Am vândut chiar mai mult decât de obicei”, spune Alina Ciobanu. Ea crede că sunt două motive pentru acest lucru. Primul, pentru că părinții au avut nevoie de o cantitate mai mare de hârtie, creioane, manuale și alte rechizite. Al doilea, pentru că oamenii au avut foarte puține locuri care să justifice interacțiunea socială, iar un magazin deschis, altul decât supermarketul, poate deveni ușor un loc de promenadă și schimbat câteva vorbe.

Recomandări

„Suntem în mijlocul celui de-al Treilea Război Mondial”. Un renumit filosof francez avertizează în privința unei „mari alianțe” între islamismul radical și ortodoxia rusă

“Totuși, am luat luat din timp măsuri care să îmi protejeze businessul. Imediat după intrarea în starea de alertă am trimis în șomaj tehnic 2 angajați şi am accesat creditul ICO, cel care finanţează afacerile. Acum au o dobândă foarte mică, de sub 1%”.

Alina, proprietar de librărie

Vânzările merg bine acum pentru librărie. Dar Alina Ciobanu nu este foarte optimistă în ceea ce priveşte viitorul pe termen mediu.

“Castellon este un oraş care se închide vara. Cei mai mulţi se duc la locuinţele din staţiunile de lângă. Cei doi angajaţi ai mei primesc şomaj până la finalul lui iunie. Eu nu cred că voi putea să îi mai ţin, pentru că în iulie şi august vânzările sunt de obicei foarte slabe. Ca ei sunt foarte mulţi, şi români, şi spanioli, care se vor trezi că nu mai au nici o sursă de venit”, spune românca.

Părerea ei este că atunci se va vedea adevărata faţă a crizei economice, pentru că oamenii nu vor mai avea sau nu vor vrea să cheltuiască banii.

În cele 20 de minute cât am stat în librărie, au intrat 7 clienţi.

Trecerea în online, o soluție mai sigură

Loredana Florea are un magazin de bijuterii handmade în centru. Este de 12 ani în Spania şi lucrează ca “autonom”, adică PFA-ul românesc.

Şi ea a plătit chirie, taxe şi utilităţi pe toată perioada cât a ţinut închis. Are dezinfectant la intrare şi a montat un geam de plastic care să o protejeze. Viitorul este greu de prevăzut.

Am decis că cea mai bună soluţie este mutarea pe internet. Toată perioada aceasta am lucrat la un site care să îmi permită să vând online.

Loredana, proprietar magazin de bijuterii hand-made

“Probabil că obiceiul spaniolilor de a cumpăra direct din magazin va scădea, pentru că spaţiul e mic, iar obiectele trebuie probate. Depinde foarte mult de cât sunt dispuşi oamenii să îşi învingă frica de virus”, spune Loredana Florea în timp ce construieşte sub o lupă imensă o brăţară din zeci de cristale minuscule.

Trecerea în online pare să fie o soluţie, mai ales că ar elimina chiria. Plus că în timp ce în magazinul ei au intrat 3 persoane în 20 de minute, pe site deja a avut până la acea oră 6 comenzi.

Amintirea marii crize din 2009, motiv de nesiguranță

Marius Groza e din 2000 în Peninsulă şi are o carmangerie de cartier. A fost deschis toată perioada, pentru că a intrat la categoria “alimentaţie publică”. El spune că a vândut ca de obicei şi că atât spaniolii, cât şi românii cumpără aceleaşi produse. Micii sunt apreciaţi şi de unii, şi de alţii. În afară de câteva investiţii în siguranţa angajaţilor, nu a simţit apăsarea economică.

Andreea Caraiman, care a venit din Galaţi în urmă cu trei ani, şi-a deschis o frizerie. Românca spune că în perioada aceasta are mai mulţi clienţi decât de obicei, pentru oamenii au aşteptat cu nerăbdare să îşi aranjeze părul. A avut la început o frică de infectare, pentru că relaţia ei cu clienţii implică distanţare zero, dar într-o săptămână, de când a redeschis, s-a obişnuit şi i-a trecut.

Ca Aurelia Zamfir, Loredana Florea, Marius Groza, Alina Ciobanu şi Andreea Caraiman sunt sute de români în Castellon. Cei mai mulţi au restaurante sau magazine alimentare, dar sunt şi firme de construcţii, de IT sau de transport. Toţi au aşteptat cu nerăbdare repornirea “motoarelor”, dar, în acelaşi timp, au multe necunoscute care îi îngrijorează. Fiind dependenți de vânzări, întrebare care nu le dă pace este “vor mai vrea şi putea oamenii să îşi cheltuiască banii la fel ca înainte?”.

Urmărește-ne pe Google News