Preşedintele Băsescu l-a lăsat ieri pe premierul Tăriceanu în pantaloni scurţi şi repetent, în urma dificilului examen la Legea majorării salariilor cadrelor didactice. După un preambul protocolar, în care Băsescu a elogiat, la întâlnirea cu liderii de sindicat, “aurul cenuşiu” al dăscălimii şi a fost semnată strategia naţională a educaţiei, întâlnire încheiată călduros şi cu firitiseli reciproce, preşedintele a mai menţinut un oarece suspans până la ora 13.00, când a anunţat cum o elementară evaluare politică anticipa promulgarea legii. Miniştrii şi ceilalţi lideri liberali, în cap cu şeful lor, au luat foc. “E o lege promulgată, şi atât”, a ricanat unul din ei. Lăsând să se înţeleagă că guvernul n-o va aplica – ieri a şi ameninţat că va fi anulată printr-o ordonanţă de urgenţă – după ce sperase în zadar că va lua castanele încinse cu mâna lui Băsescu şi uitând că propriii parlamentari o votaseră voioşi şi în unanimitate.
Premierul Tăriceanu e într-o situaţie mai mult decât dificilă. Riscă să-şi încheie jalnic mandatul, ba chiar şi să-şi prăbuşească electoral partidul. Dacă va face pe dracu în patru şi va accepta în al doisprezecelea ceas să dea profesorilor lefurile majorate (banii ar trebui să se afle, potrivit calculelor, în bugetul învăţământului), îşi scoală în cap funcţionarii, personalul medicosanitar şi alte categorii. Dacă se încăpăţânează să refuze – nici în declaraţii economia nu-i mai duduie, iar în proiectul de Buget Naţional pe 2009 majorările salariale sunt minime – înseamnă că ignoră vreun milion de alegători. Adică profesorii şi familiile lor. Nu este însă decât urmarea unei administrări financiare haotice şi a golirii anapoda, doar spre a se menţine la putere, a seifului. Dar nu de tot, de vreme ce pentru clientela politică mai sunt bani de tocat în preajma alegerilor.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro