Preşedintele şi premierul se sacrifică

Îi tot aud pe înalţii oficiali şi politicieni invocând “solidaritatea socială” ca soluţie a ieşirii din criză. Pe şleau, asta înseamnă acceptarea fără crâcnire a privaţiunilor, a diminuării brutale a veniturilor, şi aşa cele mai scăzute din UE. Ipocrizia e totală, minciuna e grosolană. “Solidaritatea” asta e unidirecţională. Sacrificiul vine doar din partea celor oricum defavorizaţi şi care-şi văd acum veniturile salariale diminuate cu 30-40%. Dijmuirea trebuie suportată şi de pensionari. Privaţiunile nu afectează însă ploşniţele bugetare, pletora clientelei politice, oploşită prin serviciile deconcentrate sau prin ministere şi alte instituţii. Unde – dezvăluie presa – venituri de 5.000-6.000 de euro, ajungând la 15.000-20.000 de euro, plus alte mii de pe la consiliile de administraţie sunt aproape o regulă.

Există însă un paradox. Cei mai importanţi oameni în stat – preşedintele, premierul, miniştrii, preşedinţii celor două Camere – au indemnizaţii de vreo 10.000 de lei (100 milioane de lei vechi sau 2.500 de euro), mult sub tot felul de consilieri, experţi etc., plătiţi tot din banul public. Nebănuindu- i pe cei din vârful statului că sunt asceţi, că se sacrifică solidar cu populaţia, fie-mi îngăduit să întreb: cum de acceptă inechităţile, discrepanţele cărora, cel puţin aparent, le sunt ei înşişi “victime”? Sau au alte “bonusuri”, tot bugetare şi consistente, dar netransparente?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro