Matematica „Prințului”: Paul Al României a fugit aproape 6 ani pentru o pedeapsă de care putea scăpa în maximum 18 luni
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Paul Al României urmează a fi repatriat la aproape 6 ani de la condamnarea lui definitivă în procesul privind retrocedarea ilegală a Fermei Băneasa și a Pădurii Snagov (cu un prejudiciu de peste 145 de milioane de euro), după ce instanțele din Franța au pus în aplicare o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 2024.
Cuprins:
Judecătorii francezi au decis, inițial, să nu-l extrădeze pe Paul Al României pentru executarea pedepsei de 3 ani și 4 luni de închisoare, însă Curtea de la Luxemburg a pronunțat ulterior o hotărâre în favoarea autorităților de la București.
Polițiștii francezi l-au reținut pe Paul al României în data de 27 iunie 2022, în timp ce acesta se afla într-o cafenea din Paris, în baza unui mandat european de arestare emis la cererea instanței de executare din România.
Avocații l-au scos din pușcărie pe „prinț” în toamna anului 2022, iar un an mai târziu au reușit să blocheze procedurile de extrădare, invocând nelegala compunere a completurilor de judecată de la Înalta Curte – un scandal care i-a ajutat pe mulți alți inculpați (Elena Udrea, Dan Șova, Constantin Niță) să obțină suspendarea proceselor sau anularea deciziilor de condamnare.
- Pe scurt, în 2018 și în 2019, Curtea Constituțională a României a statuat că este nelegală compunerea completurilor de judecători din penal de la Înalta Curte: cele de 5 judecători, în care doar 4 magistrați erau trași la sorți, iar președintele era pus automat din rândul conducerii instanței (șefa ÎCCJ, vicepreședinții), precum și cele de 3 judecători, care n-ar fi fost „specializate” în corupție.
Paul al României a susținut în fața magistraților francezi că el a fost condamnat ilegal de către un astfel de complet care nu fusese constituit formal pentru judecarea dosarelor de corupție și, în plus, că unul dintre judecători n-ar fi depus jurământul la numirea în funcție.
Pe 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel din Paris a refuzat prima cerere de extrădare emisă pe numele lui Paul Al României, considerând că acesta n-a avut parte de un proces echitabil la București, așa cum prevede articolul 6 din CEDO.
Cauza a ajuns pe rolul CJUE, după ce Curtea de Apel Brașov – instanță de executare în dosarul retrocedărilor ilegale – a trimis o sesizare prin care le solicita judecătorilor de la Luxemburg să se pronunțe dacă statul căruia i se cere extrădarea unui condamnat poate s-o refuze în baza unor nereguli procedurale de tipul celor invocate de Paul al României.
În timp ce dosarul se afla pe masa judecătorilor europeni, Paul Al României a fost reținut a doua oară, pe 28 aprilie 2024, de data aceasta în Malta.
Pe 29 iulie 2024, CJUE s-a pronunțat în Cauza C-123/24 PPU, statuând că executarea unui mandat european de arestare este regula, iar refuzul este excepția, astfel că un stat nu poate să refuze extrădarea printr-o reevaluare a unor aspecte procedurale precum constituirea completurilor de judecată sau nedepunerea jurământului de către un magistrat.
Cu toate acestea, pe 12 august 2024, instanțele malteze au refuzat predarea lui Paul al României și au decis să-l elibereze pe cauțiune, invocând condițiile de detenție din România.
Procedurile s-au reluat ulterior pe rolul instanțelor din Franța. De data aceasta, în baza deciziei obligatorii a CJUE, Curtea de Apel din Paris a dispus pe data de 18 iunie 2026 predarea lui Paul Al României, iar pe data de 29 iulie 2026 instanța supremă din Franța a respins recursul acestuia, măsura rămânând definitivă.
- Dacă ar fi rămas să își execute pedeapsa din 17 decembrie 2020, Paul Al României ar fi fost astăzi un om liber.
- El putea fi eliberat condiționat după executarea fracției de 1/2 din condamnare, deoarece are peste 60 de ani.
- Astfel, Paul Al României ar fi ieșit din închisoare cel mai târziu în august 2022 și cel mai devreme în februarie 2022 (dacă s-ar fi scăzut și zilele câștigate prin muncă).
Motivul pentru care Paul Al României nu e prinț
Paul Al României (anterior Paul Philippe) este nepotul lui Carol al II-lea, însă nu are drepturi dinastice, nefiind recunoscut de Familia Regală a României. Asta pentru că tatăl lui Paul, Mircea Grigore, a rezultat în urma căsătoriei anulate (1918) a prințului Carol al II-lea cu Zizi Lambrino (pe vremea când pe tron se afla Ferdinand I).
Între anii 1955-1963, Tribunalul din Lisabona (Portugalia) și apoi instanțele din Franța au stabilit că Mircea Grigore este fiul biologic al lui Carol al II-lea, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut aceste hotărâri în 2012.
Asta îi dă dreptul lui Paul Al României asupra unei cote-părți din averea privată a Regelui Carol al II-lea, în care nu se regăsesc însă proprietățile care au făcut obiectul dosarului penal: Ferma Băneasa (28,63 hectare) și o parte din Pădurea Snagov (47 de hectare) – cu o valoare de peste 145 de milioane de euro.
Cu toate acestea, Paul Al României l-a convins încă din 2006 pe milionarul Remus Truică, fost șef de cabinet al lui Adrian Năstase, să-l sprijine în demersurile de retrocedare.
Înțelegerea de 145 de milioane de euro dintre „prinț” și milionar
Înțelegerea dintre „prinț” și milionar era ca Paul Al României să cedeze între 50% și 80% din bunurile revendicate către Reciplia SRL, firma controlată de Remus Truică și partenerii lui israelieni, Beny Steinmetz și Tal Silberstein – imobile cu o valoare de peste 145 de milioane de euro.
În schimb, Remus Truică și asociații lui urmau să se ocupe de partea juridică, „bombardând” instanțele și instituțiile locale cu cereri de retrocedare întemeiate pe acte false sau incomplete.
- Terenurile forestiere din Pădurea Snagov au fost retrocedate în 2007 de Judecătoria Buftea pe baza unor documente semnate de Apostol Mușat, pe atunci primar al localității Snagov, precum și de Nicolae Jecu, pe vremea aceea prefect al județului Ilfov. Nu doar că autoritățile locale au eliberat înscrisuri ilegale în favoarea lui Paul al României, dar nici n-au atacat soluția Judecătoriei Buftea, iar aceasta a rămas definitivă de la fond.
- Ferma Băneasa a fost obținută printr-o decizie administrativă de restituire în natură, direct de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, deși imobilul făcea parte din domeniul public al statului.
Doar afaceristul Remus Truică a mers inițial la pușcărie, pe când „prințul”, israelienii și Nela Ignatenko au fugit din țară înainte de pronunțarea soluției.
Remus Truică a ieșit din închisoare pe 9 iulie 2024, la jumătate din pedeapsă, după ce Judecătoria Sectorului 4 i-a admis cererea de liberare condiționată, iar procurorii n-au contestat hotărârea.
- „Instanța reține că persoana condamnată a manifestat interes pentru participarea la activități lucrative, fiind selecționat să muncească atât în interiorul locului de deținere, cât și în exterior, pentru beneficiari externi, pe o perioadă de 41 de luni. În prezent, desfășoară activități lucrative în exteriorul penitenciarului la «Scandia arhivă», remunerat și fără supraveghere”, a reținut instanța de judecată.
Rolul Nelei Ignatenko (fostă Păvăloiu, fostă Fenechiu) a fost acela că, la data faptelor (2007-2008) a intervenit activ pe lângă autoritățile locale pentru a urgenta și a determina aprobarea nelegală a retrocedării terenurilor din Pădurea Snagov. În schimbul acestor „servicii”, a pretins și ea o cotă-parte din imobile, mai exact 7,8 hectare.
„Greșeala” ei a fost că, la un moment dat, a făcut „lipeala” între Paul Al României și soția lui, Lia A României, cu milionarul Remus Truică și firma Reciplia SRL, iar de aici a intrat în scenă avocatul Robert Roșu (iar Nela Ignatenko a fost scoasă din schemă, dar s-a ales cu aproximativ 1 milion de euro).
Avocatul Robert Roșu a ținut pentru el un document-cheie
Ulterior, în toate aceste demersuri s-a implicat direct Robert Roșu, avocatul lui Remus Truică și al firmei Reciplia SRL.
El a fost acuzat de procurorii DNA că știa de la bun început că Paul Al României n-are niciun drept asupra imobilelor pe care le revendica, dar cu toate astea s-a folosit doar de documente în favoarea acestuia și a indus autoritățile în eroare.
La percheziții, anchetatorii au găsit în biroul lui Robert Roșu un document-cheie, anume o decizie din 1941 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată după abdicarea Regelui Carol al II-lea în 1940.
Instanța supremă stabilea prin respectiva hotărâre întinderea averii fostului suveran: care imobile aparțineau Domeniilor Coroanei (adică Statului Român) și care făceau parte din averea personală a lui Carol al II-lea.
Surpriza era că Ferma Băneasa și Pădurea Snagov nu făceau parte din patrimoniul privat al regelui, astfel că nu puteau face obiectul succesiunii către urmași.
- „Între documentele ridicate la percheziția domiciliară desfășurată la sediul firmei de avocați a fost descoperită această decizie din anul 1941 a ÎCCJ purtând mențiunea «a nu se folosi în niciun proces», ceea ce dovedește reaua-credință a inculpatului Roșu Robert în toate demersurile pe care le-a întreprins, inclusiv pentru punerea în posesie a pădurii Snagov, ascunzând instituțiilor/autorităților publice, inclusiv instanței de judecată, probe esențiale pentru lămurirea stării de fapt”, arătau procurorii DNA.
Pentru rolul său în întreaga „afacere”, avocatul Robert Roșu a fost găsit vinovat pentru constituire de grup infracțional organizat și complicitate la abuz în serviciu.
Pe data de 17 decembrie 2020, Înalta Curte l-a condamnat la o pedeapsă de 5 ani de închisoare cu executare. Robert Roșu a stat în închisoare timp de 11 luni, de unde a scăpat ca urmare a unui recurs în casație.
Un alt complet de la Înalta Curte l-a achitat în această cale extraordinară de atac pe 23 noiembrie 2021, reținând că acesta nu ar fi făcut altceva decât să reprezinte interesele clienților săi.
Tabloul condamnărilor din Dosarul Fermei Regale Băneasa
Pe data de 17 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunțat sentința definitivă în dosarul retrocedării ilegale a Fermei Regale Băneasa și a Pădurii Snagov:
- Remus Truică (om de afaceri): 7 ani de închisoare cu executare.
- Paul Al României: 3 ani şi 4 luni de închisoare cu executare.
- Tal Silberstein și Benyamin Steinmetz (oameni de afaceri israelieni): câte 5 ani de închisoare cu executare.
- Ignatenko (fostă Păvăloiu) Nela: 5 ani de închisoare cu executare.
- Robert Roşu (avocat): 5 ani de închisoare cu executare (achitat ulterior în 2021 prin recurs în casație).
- Apostol Muşat (fost primar al comunei Snagov): 4 ani de închisoare cu executare.
- Nicolae Jecu (fost prefect al județului Ilfov): 4 ani de închisoare cu executare.
- Niculae Dima, Caterina Popa, Gheorghe Olteanu, Valentin Delcea: câte 4 ani de închisoare cu executare.
- Dan Andronic (jurnalist): 3 ani de închisoare cu suspendare și 60 de zile de muncă în folosul comunității.
- Condamnări cu suspendare: Dragomira Gheorghiţă, Corina Dicu, Ioan Stoian, Marius Marcovici şi Lucian Mateescu.
Instanţa supremă a admis acţiunea civilă formulată de statul român (prin ANAF și DGRFP Braşov) şi a dispus reintegrarea terenului de 170.924 mp (Ferma Băneasa) în proprietatea publică a statului.
De asemenea, a fost admisă acţiunea Romsilva pentru terenurile din Snagov, inculpaţii fiind obligaţi să plătească în solidar către Romsilva suma de 1.019.285 de euro drept despăgubiri civile.
Pedepsele stabilite de Înalta Curte au fost considerabil mai mari decât cele de la fond (Curtea de Apel Brașov, iunie 2019), unde Truică primise 4 ani cu executare, Paul al României obținuse 3 ani cu suspendare, iar Dan Andronic şi cei trei cetățeni israelieni fuseseră achitaţi.
Precizările avocatului Robert Roșu
Referitor la informațiile din articol, avocatul Robert Roșu a trimis redacției un drept la replică. Din textul trimis, echipa editorială Libertatea a decis să publice, așa cum este normal, doar pasajele care se referă la informațiile apărute în articol.
“DREPT LA REPLICĂ
Subsemnatul Robert Roșu, avocat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 30 alin. (6) și art. 57 din Constituția României, al dispozițiilor art. 70-75, art. 252-253 și art. 1.349 și urm. din Codul civil, precum și al principiilor Codului deontologic al jurnalistului privind obligația de a relata adevărul, de a verifica informațiile din surse credibile, de a delimita faptele de opinii și de a prezenta punctul de vedere al persoanei vizate, solicit publicarea prezentului drept la replică în legătură cu articolul semnat de Ionuț Mureșan și publicat de Libertatea la 1 august 2026.
Articolul conține informații neadevărate sau neverificate, afirmații factuale inexacte, formulări denigratoare și prezentări dezechilibrate, în care teze ale acuzării sunt prezentate ca fapte, iar constatările instanțelor care le infirmă sunt omise sau minimalizate.
Libertatea presei și dreptul la critică sunt esențiale într-o societate democratică. Ele presupun însă și obligația de a informa corect și echilibrat. Nu justifică folosirea unor formulări care induc cititorului existența unei vinovății contrare unei hotărâri definitive de achitare.
În articol se afirmă despre mine că, după 11 luni de detenție, „am scăpat ca urmare a unui recurs în casație”. Nu am „scăpat” de o condamnare. Am fost achitat definitiv.
Prin Decizia nr. 534/23.11.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație și a dispus achitarea mea definitivă, constatând că activitățile avocațiale pentru care fusesem condamnat nu sunt prevăzute de legea penală.
Instanța supremă a reținut că actele imputate mie se circumscriu „esențialmente, activităților pe care le desfășoară orice avocat” și a calificat drept o „teză profund eronată” ideea răspunderii penale a avocatului care își exercită prerogativele profesionale în limitele legii.
Tot astfel, subtitlul „Avocatul Robert Roșu a ținut pentru el un document-cheie” prezintă drept fapt dovedit o teză a acuzării care a fost infirmată de ICCJ, care m-a achitat.
Curtea de Apel Brașov a constatat că activitățile mele au fost activități normale și legale de reprezentare și asistență juridică și că nu existau probe că aș fi cunoscut sau urmărit înlesnirea vreunei infracțiuni. În privința mențiunii „a nu se folosi în niciun dosar”, instanța a reținut că nu exista probă că aceasta mi-ar fi aparținut și a arătat că decizia unui avocat de a nu utiliza un înscris pe care îl consideră defavorabil clientului său nu transformă acea conduită într-o faptă penală.”
Iosif_2025 01.08.2026, 10:23
Foarte bine că ați pus "prințul" între ghilimele. Acest impostor Paul Lambrino nu este nici al României, nici Hohenzollern, este doar un găinar și un escroc imobiliar, un fugar condamnat definitiv la închisoare. Și apropo, faptul că instanțele din Franța și Malta l-au apărat atâția ani pe nemernic arată cât de "corectă" e și justiția de acolo.
Chris2023 01.08.2026, 15:05
Avea sanse mari sa moara in inchisoare ( asa a patit Adamescu),deci a castigat sase ani de viata,oricum,nici criminalii nu sunt urmariti cu atata zel de "justitia" noastra.........