Psihologul Radu Leca explică ce se întâmplă în mintea oamenilor după prăbușirea dronei rusești peste blocul din Galați și cum se gestionează isteria publică: „Mintea speriată are nevoie de ordine. Când există un plan, frica își pierde combustibilul”

Radu Leca: „Creierul colectiv funcționează pe instincte primare”

În primele minute după impact, frica circulă mai repede decât informația oficială. Oamenii aud o bubuitură, văd fum, primesc mesaje alarmante pe telefon și intră într-o stare de alertă extremă. În astfel de situații, spune psihologul Radu Leca, creierul colectiv funcționează pe instincte primare: fugă, blocaj sau reacții impulsive.

„Reacția instituțiilor trebuie să fie rapidă, clară și coerentă, deoarece în psihologia militară primul obiectiv este reducerea haosului și prevenirea victimelor secundare. Un oraș funcționează mai bine când oamenii văd un sistem calm, predictibil și competent”, a precizat specialistul. Acesta a explicat faptul că simpla prezență ordonată a salvatorilor poate reduce tensiunea emoțională din stradă.

„ISU preia intervenția de salvare și gestionarea pericolului imediat, DSU coordonează resursele la nivel național, iar Prefectura activează conducerea județeană a situației de urgență. Primăria activează Comitetul Local pentru Situații de Urgență și pune în mișcare sprijinul logistic și social, iar MApN gestionează componenta de securitate națională, evaluarea tehnică a incidentului și comunicarea cu structuri aliate. Poliția și Jandarmeria asigură ordinea publică, perimetrele și controlul accesului, Ambulanța și UPU aplică triajul, transportul și îngrijirea, DSP urmărește impactul sanitar și riscurile secundare”, detaliază psihologul logistica acțiunii. 

În opinia sa, fiecare secundă de confuzie amplifică anxietatea. Oamenii încep să se întrebe dacă urmează un nou atac, dacă blocul se poate prăbuși sau dacă familia lor este în siguranță. Tocmai de aceea, delimitarea rapidă a perimetrului și intervenția coordonată a ISU, Poliției, Jandarmeriei și echipelor medicale devin și instrumente psihologice, nu doar măsuri tehnice. 

Ce este contagiunea emoțională. „Oamenii cooperează mai ușor atunci când există reguli clare”

Radu Leca atrage atenția asupra faptului că haosul vizual și informațional poate transforma un incident singular într-o traumă colectivă. Curioșii care se adună, filmările distribuite compulsiv și zvonurile despre „atacuri iminente” pot alimenta isteria publică. „În psihologia soluțiilor, controlul spațiului generează control emoțional: oamenii cooperează mai ușor când înțeleg granițele, văd ordine și primesc instrucțiuni clare”, explică specialistul.

Cu alte cuvinte, oamenii cooperează mai ușor atunci când văd reguli clare, culoare de acces bine delimitate și autorități care transmit ferm că situația este sub control. În lipsa acestui sentiment, apare ceea ce specialiștii numesc „contagiune emoțională” — panica unei persoane devine rapid panica întregii comunități.

„Zona se izolează rapid cu un perimetru interior strict și un perimetru exterior pentru controlul fluxului de oameni, iar accesul se permite doar echipelor de salvare, echipelor tehnice și locatarilor însoțiți, pe culoare stabilite. Se opresc gazele și electricitatea pe tronson, se verifică scurgeri, incendii ascunse, fisuri în pereți portanți, degradări la planșeu și riscuri de prăbușire, fiindcă energia impactului produce instabilitate structurală care nu se vede din stradă. Echipele specializate verifică resturi, elemente reactive, fragmente metalice și zone cu risc de detonare întârziată, iar criminalistica documentează fără a încetini salvarea”. 

Locuitorii din Galați, traumă colectivă: atacuri de panică, insomnii și frica de un nou atac. Ce se întâmplă cu copiii

Pentru locatarii blocului afectat, trauma nu se termină odată cu stingerea incendiului. Mulți dintre ei pot dezvolta reacții acute de stres: tremur necontrolat, dificultăți de respirație, stare de confuzie, plâns compulsiv sau atacuri de panică.

„Frica, furia, insomnia, iritabilitatea și hipervigilența apar frecvent după un eveniment cu semnificație militară”, avertizează psihologul. „DSP, spitalele, psihologii din rețeaua publică, ONG-urile și serviciile sociale trebuie să ofere sprijin psihologic de criză, orientat pe stabilizare, respirație, revenirea la rutină, igiena somnului, reducerea expunerii la imagini șocante și identificarea persoanelor vulnerabile”.

Copiii sunt printre cei mai vulnerabili. Exploziile, imaginile cu sânge sau intervențiile în forță ale salvatorilor pot rămâne întipărite în memorie și pot produce anxietate pe termen lung. Din acest motiv, specialistul consideră esențial ca școlile și familiile să discute calm și sincer cu cei mici, evitând scenariile catastrofice și expunerea excesivă la imagini șocante. „În școli se oferă recomandări pentru profesori și părinți despre discuția cu copiii, cu accent pe adevăr simplu, siguranță, rutine și evitarea scenariilor catastrofice”.

În general, în cazul unor astfel de incidente majore, există anumite protocoale. Echipele medicale aplică trierea pe urgență vitală, urgență majoră, urgență minoră și monitorizare, iar evacuarea răniților se face pe rute protejate, cu coordonare între SMURD, SAJ și UPU.

„Se tratează tăieturi, arsuri, contuzii, traumatisme craniene, inhalare de fum și atacuri de panică, fiindcă reacțiile fiziologice la stres intens imită uneori simptome severe. Se creează un punct de adunare pentru supraviețuitori, cu apă, pături, încărcare de telefoane și registru de prezență, astfel încât familiile să fie reunite și dispăruții să fie identificați rapid. În psihologie militară, reducerea incertitudinii scade panica, iar reunirea familiei stabilizează mai bine decât orice discurs”, a mai precizat expertul.

Războiul informațional și efectul zvonurilor. Radu Leca: „Reacția disproporționată hrănește propaganda”

În era rețelelor sociale, un incident de acest tip nu mai produce doar pagube materiale, ci și un val de manipulări și dezinformări. În câteva minute apar teorii, imagini neverificate și mesaje alarmiste care pot destabiliza populația. „Calmul instituțional funcționează ca o armură morală pentru civili”, spune Radu Leca.

Potrivit acestuia, autoritățile trebuie să comunice printr-un singur purtător de cuvânt și să ofere informații scurte, clare și repetate constant. Oamenii aflați sub stres nu pot procesa volume mari de informație și tind să reacționeze emoțional la primele mesaje pe care le aud. „Un purtător de cuvânt unic anunță faptele confirmate, zona generală, măsurile de siguranță, rutele de evitat, modul corect de apelare 112 și momentul următoarei informări, fiindcă în stres ridicat oamenii rețin puține idei și acționează pe baza primelor repere”.

Psihologul avertizează că un adversar extern urmărește exact acest efect: inducerea fricii și a nesiguranței în rândul populației civile. „Se explică pe înțelesul tuturor de ce perimetrul rămâne închis, de ce se evacuează temporar unele scări, de ce utilitățile se întrerup și de ce unele detalii despre obiect, traseu ori evaluare tehnică rămân restricționate. Se transmite un mesaj de control calm: intervenția este în curs, victimele primesc îngrijire, zona este securizată, iar populația primește indicații pas cu pas”.

La dezinformare autoritățile trebuie să răspundă prin clarificări scurte, repetate și verificabile, în același stil și pe aceleași canale oficiale, continuă Radu Leca. „Se publică întrebări și răspunsuri despre zvonurile comune, se demontează afirmațiile despre „atac iminent”, „contaminare” ori „mușamalizare” prin date confirmate, iar publicul primește un ghid simplu pentru verificare: sursa oficială, comunicat semnat, număr de telefon public, conferință înregistrată. Poliția urmărește instigările la violență, apelurile false și tentativele de panicare, aplicând legea proporțional și transparent, fiindcă reacția disproporționată hrănește propaganda”.

Cel mai mare șoc: pierderea sentimentului de protecție oferit de propria locuință

Poate cea mai grea consecință psihologică a unui astfel de incident este pierderea sentimentului de protecție oferit de propria casă. Pentru mulți locatari ai blocului afectat, clădirea devine brusc un spațiu vulnerabil. În astfel de momente, spune Radu Leca, oamenii au nevoie de gesturi concrete și rapide: informații clare, sprijin logistic, posibilitatea de a-și contacta familia și certitudinea că nu sunt abandonați de autorități.

Specialistul consideră că sprijinul psihologic de criză trebuie să devină parte integrantă a intervenției de urgență, la fel de importantă precum salvarea victimelor sau securizarea zonei. „Psihologia soluțiilor lucrează cu pași mici și utili: ce controlez azi, ce fac în următoarele două ore, cu cine țin legătura, fiindcă mintea speriată are nevoie de acțiuni concrete, nu de promisiuni grandioase”.

„Pregătirea psihică a populației ar trebui să devină o rutină civilă”

Pentru Galați, incidentul reprezintă mai mult decât un episod izolat. Este o confruntare directă cu vulnerabilitatea și cu frica produsă de proximitatea războiului.

Psihologul Radu Leca susține că reziliența unei comunități se construiește prin pregătire, exerciții și comunicare lucidă, nu prin panică permanentă. „Pregătirea psihică a populației trebuie să se transforme în rutină civilă: verificarea sirenelor, actualizarea planurilor de evacuare, identificarea spațiilor de adăpostire utilizabile, instruirea administratorilor de bloc despre oprirea utilităților, plus ghiduri locale cu comportamente simple”. 

Psihologul consideră că trebuie organizate exerciții scurte în școli și instituții, axate pe mișcări de siguranță, evitarea ferestrelor, ascultarea mesajelor oficiale și disciplină în trafic. „Exercițiul scade reacția de «îngheț» și crește sentimentul de control. Se recomandă un kit de 24–48 de ore cu apă, lanternă, baterii, radio, medicamente, copii după acte și încărcătoare, nu ca semn de panică, ci ca obișnuință de protecție civilă, similară practicilor din multe state europene”.

În final, dincolo de explozie și de imaginile dramatice, rămâne o realitate simplă: într-o criză cu încărcătură militară, lupta principală se dă în mintea oamenilor. Iar felul în care autoritățile gestionează emoția publică poate face diferența dintre ordine și haos. „Când există plan, frica își pierde combustibilul”, a mai precizat psihologul Radu Leca.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE