Ca peştele oceanic din reclamele de odinioară, nici o zi nu e lipsită de scandal politic. Luni seara a izbucnit cel legat de suspendarea intempestivă, de către preşedintele Băsescu, a ministrului muncii, Paul Păcuraru. Cel împotriva căruia, după acordul Senatului, DNA tocmai a început urmărirea penală, pentru o presupusă pilă pusă în favoarea firmei fiului său. De la sine înţeles, deşi a trecut un an de cercetări prealabile, Daniel Morar & Co nu vor finaliza dosarul înainte de alegeri. Ceea ce îi va feşteli imaginea şi lui Păcuraru, şi partidului său, adversarii neavând nici un scrupul să-l înfăţişeze ca o formaţiune care oferă electoratului o garnitură de candidaţi penali. Chiar dacă justiţia nu s-a pronunţat, iar PD-L uită că are şi el bube în creştet, cum ar fi primarul arădean Falcă, finul prezidenţial deja trimis în judecată pentru corupţie.
Din orice unghi ai privi, tevatura nu apare decât tot ca o răfuială politică între Tăriceanu şi Băsescu. Mai ales că Păcuraru ceruse de două ori premierului să-l elibereze dintr-o funcţie pentru care nici nu era potrivit. Şi, oricum, puţini îl văd pe Păcuraru drept definiţia corupţiei din România.
Nu cred că gestul autoritar al preşedintelui îi va aduce puncte electorale. Paul Păcuraru, în percepţia publică - mai ales a pensionarilor - va rămâne, totuşi, ministrul care, anul trecut, fie şi sub presiunea PSD, a susţinut majorarea substanţială a pensiilor, în pofida reţinerilor lui Traian Băsescu. Tot el a girat şi actuala creştere. Iar înlăturarea lui din fruntea ministerului - chiar în zilele încinse în care instituţia trebuie să lucreze calm pentru implementarea măsurii de la 1 octombrie - e taxată şi ca o luxare a măsurilor guvernamentale. Băsescu s-a pripit, reacţia sa pare a fi fost umorală şi nu-i va folosi cine ştie ce.