Pastele, orezul și laptele au neplăcutul obicei de a da în foc tocmai când ai întors pentru o clipă privirea de la oală. Spuma se ridică repede, trece peste marginea oalei și lasă în urmă un aragaz murdar, miros de ars și, uneori, o mâncare compromisă. Un truc vechi și foarte simplu spune să așezi o lingură de lemn deasupra oalei. Pentru a-l folosi corect, este important să înțelegi de ce se formează spuma, ce rol are lingura și de ce lemnul este mai potrivit decât metalul.
Cuprins:
Când apa simplă fierbe foarte tare, bulele ei se sparg de obicei repede. Situația se schimbă însă, atunci când în apă ajung amidon, proteine și alte substanțe din alimente.
În timpul fierberii, pastele, orezul, cartofii, leguminoasele și cerealele eliberează amidon. Acesta se răspândește în apă și formează un lichid ușor îngroșat. Bulele de vapori care urcă prin el capătă un înveliș mai rezistent și nu se mai sparg imediat. Încep să se adune unele peste altele, iar la suprafață apare spuma albicioasă pe care o vedem în oală.
Cu cât focul este mai puternic, cu atât se formează mai mulți vapori și mai multe bule. Dacă vasul este mic sau umplut până aproape de margine, spuma nu are loc să se ridice și ajunge repede pe aragaz.
În cazul laptelui, la formarea spumei contribuie proteinele. Pe suprafață apare și o pojghiță subțire, care poate ține vaporii sub ea pentru câteva momente. Presiunea crește, pojghița este împinsă în sus și laptele se revarsă foarte repede. De aceea, laptele poate da în foc chiar dacă, doar cu câteva secunde înainte, părea că se încălzește liniștit.
Terciul, mămăliga moale și alte preparate dense se comportă puțin diferit. Pe măsură ce se îngroașă, bulele se ridică mai greu și se sparg brusc, uneori stropind în jur. În aceste cazuri, lingura așezată peste oală este mai puțin eficientă decât amestecarea și reglarea atentă a focului.
O lingură de lemn așezată deasupra oalei rupe stratul de spumă înainte ca acesta să treacă peste margini. Pe măsură ce bulele se ridică, ajung la lingură, iar multe dintre ele se sparg. Spuma coboară pentru scurt timp și lichidul rămâne în vas.
Efectul este mai vizibil atunci când lingura este uscată și încă rece. Lemnul se încălzește mai încet decât metalul, iar suprafața sa poroasă ajută la ruperea învelișului subțire care ține bulele întregi. În contact cu o suprafață mai rece, o parte din vaporii aflați în bule se răcesc, iar acestea își pierd volumul și se sparg mai ușor.
Lingura formează și un obstacol fizic în calea spumei. Bulele care urcă în mijlocul oalei nu mai pot forma la fel de ușor un strat compact, capabil să treacă peste margine.
Potrivit explicației oferite de specialiștii de la Central Queensland University, lingura reduce temporar temperatura la suprafața lichidului și oferă o suprafață poroasă pe care bulele se pot sparge.
Cuvântul important pentru acest truc este ”temporar”. După un timp, lingura se udă, se acoperă cu amidon sau proteine și ajunge aproape la temperatura aburului și a lichidului. Din acel moment, nu mai răcește spuma la fel de bine, iar porii lemnului nu mai au același efect. Dacă focul este puternic și vasul prea plin, spuma poate ocoli lingura și se poate revărsa.
O lingură metalică poate sparge și ea câteva bule prin simplul fapt că stă în calea lor. Totuși, metalul conduce căldura foarte bine și se încălzește repede. După puțin timp, lingura ajunge aproape la temperatura aburului, iar efectul de răcire dispare.
Lemnul conduce căldura mult mai greu. O lingură uscată rămâne mai rece o perioadă și continuă să răcească bulele care o ating. Suprafața ei nu este perfect netedă, iar micile imperfecțiuni ale fibrelor ajută la spargerea bulele.
O spatulă din lemn poate fi folosită în același mod, dacă este suficient de lungă pentru a se sprijini în siguranță pe marginile oalei. Forma ustensilei contează mai puțin decât materialul, lungimea și poziționarea ei. Partea care traversează gura vasului trebuie să ajungă în zona în care se acumulează spuma.
Ustensilele din silicon pot opri și ele o parte dintre bule, însă suprafața lor nu este la fel de poroasă. În plus, nu toate produsele din silicon au aceeași rezistență la temperatură.
Alege o lingură de lemn curată, uscată și suficient de lungă pentru a se sprijini bine pe ambele margini ale oalei. Așaz-o orizontal, peste mijlocul vasului, înainte ca spuma să înceapă să urce. Dacă o pui abia după ce lichidul este gata să se reverse, poate fi prea târziu.
Lingura trebuie să stea deasupra unei oale descoperite. Nu este bine să pui capacul peste ea, deoarece capacul va rămâne ridicat, aburul va ieși neuniform, iar picăturile fierbinți se pot prelinge pe margine. În plus, un capac așezat strâmb se poate deplasa sau poate cădea.
După ce apa a început să fiarbă, redu focul atât cât este necesar pentru a menține fierberea. Pastele și orezul nu se gătesc mai repede doar pentru că apa clocotește foarte tare. O fierbere constantă, dar controlată, este suficientă în cele mai multe situații și reduce mult riscul ca spuma să ajungă la marginea vasului.
Dacă observi că spuma urcă până la lingură și continuă să crească, nu aștepta ca aceasta să oprească singură revărsarea lichidului. Micșorează imediat focul, amestecă preparatul sau ridică oala pentru câteva secunde de pe sursa de căldură. Lingura îți oferă un răgaz, dar nu poate compensa un vas prea mic sau un foc lăsat la maximum.
La aragazurile cu gaz, capetele lingurii nu trebuie să depășească mult marginea oalei și să ajungă deasupra flăcării. Lemnul se poate înnegri, arde sau chiar aprinde dacă este expus direct focului. Așază vasul și lingura astfel încât flacăra să rămână numai sub fundul oalei.
Trucul este util mai ales la fierberea pastelor, a orezului, a cartofilor, a lintei, a fasolei și a altor alimente care eliberează amidon. În aceste cazuri, spuma este destul de ușoară încât lingura să spargă o parte dintre bule, cel puțin la începutul fierberii.
La paste, riscul de revărsare este mai mare în primele minute, când apa începe să fiarbă din nou după adăugarea lor și se eliberează amidon de la suprafață. Amestecarea imediat după ce pastele au fost puse în apă ajută atât la desprinderea lor, cât și la spargerea spumei. Lingura poate rămâne apoi deasupra oalei ca măsură suplimentară.
Orezul poate produce multă spumă, mai ales dacă nu a fost clătit și apa conține o cantitate mare de amidon. Aici trebuie ținut cont și de metoda de preparare, căci unele rețete cer fierbere lentă sub capac.
La leguminoase, spuma poate apărea la începutul fierberii. O parte dintre bule va fi oprită de lingură, dar este mai practic să folosești o oală încăpătoare și să îndepărtezi spuma cu o spumieră, dacă rețeta o cere.
În cazul laptelui, lingura poate întârzia revărsarea, însă laptele se ridică uneori atât de repede încât trucul nu este suficient. Oala trebuie supravegheată, iar focul redus pe măsură ce lichidul se apropie de punctul de fierbere.
Descoperă și de ce e important să fierbi pastele „al dente”
Lingura este cel mai eficientă în primele momente, cât timp este uscată și mai rece decât aburul. Pe măsură ce absoarbe umezeală și se încălzește, capacitatea ei de a sparge spuma scade. Experții citați de Central Queensland University atrag atenția că ustensila ajunge, în cele din urmă, la o temperatură apropiată de cea a lichidului și se acoperă cu amidon sau proteine. Din acel moment, trucul nu mai oferă aceeași protecție.
Durata exactă depinde de cât de tare fierbe conținutul, cât de plină este oala, ce aliment se gătește și cât de groasă devine spuma. Uneori lingura ține situația sub control câteva minute, alteori, spuma trece pe lângă ea foarte repede.
Primul gest trebuie să fie reducerea sau oprirea focului. Dacă gătești pe un aragaz electric, plita rămâne fierbinte o perioadă, așa că poate fi nevoie să muți vasul pe o zonă rece. Ridică oala cu ajutorul mânerelor, folosind mănuși de bucătărie dacă acestea s-au încălzit.
Amestecă lichidul pentru a sparge spuma și a elibera vaporii prinși în ea. Dacă vasul este prea plin, scoate cu grijă o parte din lichid sau mută preparatul într-o oală mai mare.
Dacă o parte din conținut s-a vărsat pe un arzător cu gaz, oprește focul înainte de a curăța. Pe plitele electrice, lichidul trebuie îndepărtat după ce suprafața s-a răcit suficient. Preparatele cu amidon și laptele se lipesc repede, așa că este mai ușor să cureți zona cât timp urmele sunt încă proaspete, dar fără să atingi suprafața fierbinte.
Cea mai eficientă măsură este alegerea unei oale suficient de mari. Lichidul și alimentele nu ar trebui să ajungă aproape de margine înainte de fierbere. Spațiul rămas liber oferă spumei loc să urce fără să se reverse imediat.
După ce lichidul a început să fiarbă, redu temperatura. Un foc foarte puternic produce mai mulți vapori, agită preparatul și ridică spuma, fără să aducă întotdeauna un avantaj real. Pentru multe rețete este suficient ca lichidul să fiarbă constant.
Amestecarea este deosebit de importantă în primele minute. Ea împiedică alimentele să se lipească, distribuie amidonul în lichid și sparge bulele înainte ca ele să formeze un strat gros. La lapte și la terci, amestecarea ajută și la evitarea prinderii preparatului de fundul vasului.
Capacul poate grăbi încălzirea apei, dar ar trebui scos sau lăsat întredeschis atunci când aparatul începe să fiarbă puternic și rețeta nu cere păstrarea lui. Sub un capac închis se acumulează căldură și abur, iar spuma poate urca fără să fie observată.
Unele persoane adaugă puțin ulei în apa pentru paste sau ung marginea interioară a oalei. Grăsimea poate slăbi învelișul bulelor și le poate face să se spargă, dar nu este necesară în mod obișnuit. În funcție de preparat, uleiul poate ajunge în lichidul care va fi folosit ulterior pentru sos sau poate schimba ușor rezultatul.