„Dacă în această sală mai sunt încă laşi care nu au părăsit-o, să o facă acum”, invita premierul Benajmin Netanyahu, în preambulul discursului său de la ONU din 24 septembrie a.c.. „Lașii” erau reprezentanți ai aproximativ 80 de țări, iar imaginea lăsată de ieșirea lor ostentativă era una a izolării internaționale a Israelului. „Regele Bibi”, aflat la al șaisprezecelea discurs de la tribuna Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, nu s-a lăsat impresionat de protestul tăcut. Și-a atins obiectivul de a converti podiumul din New York în tribuna sa electorală pentru scrutinul din 27 octombrie.
Nicicând în istoria statului Israel campania pentru alegerile parlamentare nu a atins cota de dramatism și emoție din acest an. Tema principală - pe care echipa de campanie a lui Netanyahu încearcă să o ocolească prin cele mai cinice diversiuni – este masacrul din 7 octombrie 2023. Zi în care țara a înregistrat un eșec de securitate fără precedent, zi în care cetățenii au fost lăsați fără apărare în fața comandourilor morții dezlănțuite de Hamas. Justificările mincinoase ale premierului, mergând până la autovictimizare, ridică morții din morminte.
În condiții normale, partidul său, Likud, ar obține o înfrângere usturătoare. Adică insuficiente mandate spre a fi reinstalat în funcția de prim-ministru. Redutabilul politician care este Netanyahu se bate mai înverșunat ca niciodată, pentru propria libertate. Acum este încolțit inclusiv de dezvăluirile că a fost avertizat despre iminența unui atac Hamas. În plus, aceste dezvăluiri se corelează cu altele privitoare la fapte pe care le credea bine ascunse.
Pe scurt, realitatea este aceasta: premierul Netanyahu a primit, la sfârșitul lunii septembrie 2023, o informație telefonică din partea președintelui Emiratelor Arabe Unite, șeicul Mohammed bin Zayed Al Nahyan, ce îl avertiza că va urma curând un atac terorist al Hamas. (Liderul de la Abu Dhabi i-a relatat șefului CIA de la acea dată despre amintita convorbire). Ediția de vineri, 25 septembrie a.c., a New York Times relatează pe larg ceea ce cotidianul israelian Haaretz publicase - în premieră - încă de pe 8 septembrie. Cancelaria prim-ministrului de la Ierusalim a negat vehement știrea, calificând-o drept parte a unui „complot sinistru”. Mai mult, a amenințat cu darea în judecată a publicației. Fapt este că, în mod surprinzător, pe 1 octombrie 2023, Netanyahu a convocat o ședință a responsabililor în materie de securitate, având ca temă exact problema Gaza, fără a pomeni despre avertismentul venit din Emirate. (Informația provine de la surse participante la acea reuniune). Premierul s-a rezumat la a le ordona înalților responsabili israelieni din domeniul securității să asigure calmul în Gaza. Chiar dacă primise avertismente atât de la Shin Bet și Mossad, cât și de la servicii secrete militare despre o probabilă acțiune în forță a Hamas. Ceea ce nu l-a împiedicat să îi acuze ulterior pe toți că nu l-ar fi imformat.
Din acest punct, citez un fragment al analizei experimentatului jurnalist, Avi Issacharoff, publicată duminică în cotidianul Yedioth Ahronoth, care subliniază, curajos, un adevăr de neocolit. Mai exact „responsabilitatea scandaloasă a lui Netanyahu pentru transformarea Hamas într-o putere militară la granița cu Israelul (...). Nu a fost doar omul care a condus sistemul din 2009 încoace urmând o politică de favorizare a Hamas în raport cu Autoritatea Palestiniană (care guvernează Cisiordania, n.m.). El și nimeni altcineva a fost cel care a insistat ca, începând din 2018, Hamas să fie finanțată prin Qatar. Același patron al Fraților Musulmani (Qatar, n.m.), pe care Netanyahu l-a atacat de la podiumul ONU acum câteva zile, este statul pe care Netanyahu l-a abordat și i-a cerut ajutor pentru transferul de bani către Gaza, pentru că, desigur, el vede în Autoritatea Palestiniană un inamic. Scandalos și mai de neînțeles, fapt pentru care există dovezi fără echivoc, este că, chiar și după ce Netanyahu a fost avertizat în 2019 că acești bani ajung la aripa militară a Hamas, el a ordonat, nici mai mult nici mai puțin, decât ca fondurile qatareze să fie transferate în continuare către Gaza. Simplu spus, Netanyahu a fabricat monstrul cu propriile mâini”.
În aceste condiții. vor mai avea oare trecere la electoratul israelian iscusitele trucuri de campanie ale lui Netanyahu? Amenințările din toate direcțiile la securitatea țării cărora doar el le-ar putea ține piept, amestecul de eroizare și victimizare, carismatica putere de a convinge despre orice... De adaugat că, din păcate, nici un lider al opoziției nu se ridică la experiența politică și talentul său.
„Regele Bibi” riscă pușcăria nu doar pentru dosarele sale de corupție – de care președintele Donald Trump pleda chiar în fața Knessetului să fie exonerat - ci și pentru masacrul din 7 octombrie. Se va lupta cu ferocitatea unui leu rănit, va semăna ură și dezbinare în societatea israeliană, cum atât de bine știe s-o facă. Doar sângele masacrului din 7 octombrie 2023 l-ar putea mătura de la putere.