Circula o memă bună pe rețele: Adrian Minune și Daniel Dăianu au dat amândoi semnale de mare îngrijorare în legătură cu marea criză economică ce va veni. Amândoi păreau foarte serioși. Sigur, Dăianu, are și școala care îi susține analiza. Iar Minune are niște bani serioși pentru care să-i fie frică.
Daniel Dăianu: „Trăim un El Nino economic”. Minune a declarat la un podcast că i-au spus lui oameni importanți că vine urgia.
Apocalipsele s-au înmulțit, de două săptămâni privesc uimit cum mogulii din Silicon Valley se plâng că au creat mașinării care ne vor omorî pe toți. Noroc că mi-e imposibil să-i cred.
Apocalipsa românească e una mai de periferie. Pe noi ne distruge inteligența neartificială.
Crizele de isterie se desfășoară în jurul câtorva tropi: văleu, agențiile de rating, văleu, bugetarii leneși ne iau banii, văleu, benzina, să scoatem taxele din ea! Și alte discuții de absolut nivelul genunchiului broaștei.
Or, discuția corectă nu e decât una: nu mai avem bani?, am tot luat numai de la sărăcani?, păi haideți să mai luăm și de la ăia care au.
M-am gândit la cea mai simplă soluție dintre toate posibile. Și am trimis acum ceva timp o solicitare la ANAF cu o întrebare simplă: câte chirii au fost declarate în ultimii trei ani în cele mai mari orașe ale țării?
Se știe ce a făcut românul când a dat câte un tun, în ultimii 20 de ani. Nu a băgat banii în business-uri interne sau în Microsoft sau Oracle, a cumpărat apartamente sau, dacă a avut cu ce, a făcut un bloculeț. De ce? Ca să le închirieze. E una dintre cele mai populare forme de rentierism din țară. Avem proprietari care au de la 3 apartamente în sus care trăiesc binișor în Cluj, Timișoara, Iași, București, Constanța, Brașov etc.
Zona imobiliară a fost una dintre cele mai profitabile și dintre cele mai dereglementate. De la construcția blocului nou, unde și inspecțiile construcțiilor și inspecțiile muncii dorm de rup, până la vânzare și închiriere, un ocean de bani negri se întinde.
Răspunsul oficial ANAF arată cam așa:
Din 2024 până acum, în Cluj se menține constant un număr de aproximativ 20000 de chirii declarate. În București, în jur de 75000.
Unii agenți imobiliari sau experți în piață vor râde ironic. Sunt numere comparabile cu locuințele date în folosință nou-nouțe în acești ani. În Cluj, în București, sunt foarte mulți oameni care vin din afara orașului să muncească, sunt de ordinul milioanelor în capitală – ăștia unde stau?
La o scurtă căutare cu AI, poți adăuga și alte aproximări. Proprietarii cu peste 3 apartamente dețin 40% dintre spațiile locative. 20% dintre proprietari controlează peste 45%. Sunt clar proprietăți luate ca investiție și livrate către închiriere. Există concentrări de capital serioase.
Ați auzit vreunul să încerce să aducă la lumina acești bani dintr-o piață de 2,5 miliarde de euro pe an?
Un politician care să propună o campanie ANAF, nu neapărat de prigoană și amendare, că ar urla ca din gură de șarpe patrioții cu peste trei apartamente, dar măcar o campanie de conformare. Nu, n-ai să vezi.
P.S. Să menționăm că formele online de declarare a chiriilor sunt în continuare greoaie. Poate primul pas ar fi să mai tăiem din pașii inutili, mai ales în cazul unor oameni care declară sumele din chirii.