Răzvan, băiatul de lângă Prut care trage din greu să intre la liceu. În timpul școlii online, avea internet doar la poartă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Între 600 de mii și un milion de copii n-au avut acces la școala online în ultimul an din cauza lipsei de echipamente sau de semnal la internet. Printre ei se află și Răzvan Murgu, 15 ani, care locuiește în satul Hermeziu, județul Iași, la câțiva kilometri de Prut. Băiatul nu are garanția că va avea bani să meargă la liceu, dar participă la orele remediale, de recuperare a materiei. Școala 9 a mers la școala lui pentru a vedea cum se desfășoară aceste cursuri.
Un băiat înalt stă cu telefonul ridicat lângă stâlpul din fața casei ca să prindă internet pentru a participa la școala online. Când nu are nici acolo semnal, se urcă pe bolțarii de beton din curte. În după-amiezile cu soare, ecranul telefonului se întunecă și nu-și mai vede deloc colegii. Alteori este distras de puii de pisică sau de gâștele gălăgioase.
Așa a arătat școala online pentru Răzvan Murgu (15 ani), elev în clasa a VIII-a. Locuiește în satul Hermeziu, județul Iași, pe prima uliță la stânga după ce treci de casa memorială a scriitorului Constantin Negruzzi. La câțiva kilometri se află Prutul.
Pe harta realizată de<a href="https://aisemnal.ro/home"> ANCOM</a> (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații), satul Hermeziu figurează că are „semnal bun” la internet. Dar, după cum explică reprezentanții instituției, măsurătoarea ia în calcul doar semnalul de pe străzile principale din sat, nu și din casele oamenilor.
„Am vrut să-mi trag internet, după ce a chemat vecina o firmă. S-au urcat pe casă și nu i-au găsit niciun pic de semnal”, povestește Maria Murgu, mama băiatului.
„Am trei familii în Hermeziu unde trei companii au încercat să pună internet și n-au reușit“, confirmă Liliana Lazăr, directoarea școlii gimnaziale „Iacob Negruzzi” din satul alăturat Trifești. Aici învață și Răzvan.
Dintre cei 18 elevi din clasa lui Răzvan, doar el și încă o colegă, Daniela, vor să dea la liceu. „Amândoi sunt foarte ambițioși, deși vin din familii cu probleme. Ceilalți vor să continue la școli profesionale, dar și asta reprezintă un motiv de mândrie pentru noi, că totuși fac ceva cu viața lor”, ne mai explică directoarea.
Răzvan locuiește cu părinții, „bunelul” și fratele său, Alexandru, care are grave deficiențe de vorbire. La 21 de ani, poate să rostească doar câteva cuvinte. De exemplu, câți ani are sau cum îl cheamă. În rest, oamenii cu greu îl înțeleg. „A venit într-o zi la mine cu un bilet pe care a scris «vreau la muncă». I se zbăteau ochii în lacrimi”, mai povestește directoarea școlii. Cadrul didactic i-a explicat că, având doar cinci clase, nimeni nu-l poate angaja.
Mama și bunelul au grija grădinii de „zarzavaturi” și a animalelor: o vacă, un vițel, un porc și o mână de gâște. Numai tatăl lor își mai găsește de lucru în afara gospodăriei, când cineva din comună are nevoie să-și renoveze casa. Bărbatul are calificare de zidar, dar asta nu-l ajută prea mult.
În această zonă de graniță nu lipsește doar internetul, ci și oportunități de muncă pentru a câștiga un trai mai bun.
Singurele venituri lunare pe care se bazează familia lui Răzvan sunt alocația lui, indemnizația de handicap a fratelui său mai mare și pensia bunicului - 1.200 de lei în total. Pentru ajutor social, mama nu a depus dosar fiindcă, spune ea, mai bine „mănâncă o ceapă din grădina lor decât să ceară bani de la domn primar”.
O întrebăm pe mamă din ce bani va reuși să-l țină pe Răzvan la liceu. Doar pentru autobuzul până la Iași ar trebui să dea 300 de lei pe lună. Maria nu spune nimic. Își acoperă ochii plângând și se retrage în fundul curții. Chiar dacă nu este sigur că la anul pe vremea asta va fi în clasa a IX-a, Răzvan se îmbracă pentru o nouă zi de școală - în blugi și o bluză de trening.
Deși este unul dintre cei mai buni elevi din clasa lui, Răzvan a participat la toate orele remediale de când a început programul din martie. Așa va face și astăzi. „Vreau să înțeleg mai bine. Altfel e când rezolvi exercițiile la tablă sau când discuți cu profesoara față-n față“, ne explică băiatul.
Eforturile pe care le fac alte țări pentru a remedia pierderile de învățare
Problema pierderilor de învățare cauzată de închiderea școlilor este globală, avertizează experții UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură). Soluțiile pentru recuperare diferă de la o țară la alta. Kenya a decis anul trecut să reia întregul an școlar. Odisha, al VIII-lea stat indian ca mărime, și Ontario (stat canadian) au redus din materia de învățat. În Filipine s-au organizat școli de vară, în Marea Britanie s-au alocat 490 de milioane de dolari pentru programe de meditații unu la unu. În Italia, studenții se pot oferi să facă pregătire suplimentară cu copiii.
<strong>UNESCO estimează că pentru țările sărace și extrem de sărace costul programelor remediale este de aproximativ 35 de miliarde de dolari. Însă dacă aceste țări nu investesc banii acum, costurile ar putea să crească cu până la 75%.</strong>
În România, Ministerul Educației a finanțat cu 30 de milioane de euro un program de ore remediale, câte 20 de ore pe lună pentru fiecare copil. Până la sfârșitul lunii martie erau înscriși în jur de 150 de mii de copii. „Pentru luna aprilie raportarea nu s-a încheiat, dar ne așteptăm la aceeași cifră”, a declarat pentru Școala 9 Ștefania Manea, secretar de stat în cadrul ministerului.
La nivel de liceu, se organizează ore remediale pentru 90 de mii de elevi prin programul ROSE, implementat de aceeași instituție cu bani de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Până pe 12 mai, profesorii nu au fost plătiți pentru aceste activități, deși programul a început din martie, scrie edupedu.
Potrivit recomandărilor Ministerului Educației, grupele nu pot fi mai mari de 15 elevi. Însă sunt situații, ca a școlii „Iacob Negruzzi” din comuna Trifești (Iași), unde grupele depășesc numărul stabilit de ordinul ministerului.
Întregul reportaj pe Școala 9.
