Maşinile înalte, cu tot felul de mânere, pe care un “maestru” admirat pentru “performanţele” lui apăsa mândru de el, lăsând sucul cu diverse arome să invadeze paharele, purtau un legendar nume de cod: dozatoarele TEC.
Aceste aparate reprezentau una din atracţiile supreme imediat după Revoluţie, centrul lumii amatorilor de suc, după o epocă în care doar sifoanele născuseră pasiuni.
Copiii erau încântaţi de băutura răcoritoare cu gusturi şi culori imposibil de descris (aroma de struguri a fost probabil cea mai căutată) şi se încolonau la cozi deloc neglijabile pentru a putea savura sucul-minune.
Şi adulţii erau seduşi de el, văzând în paharele mici, din plastic, intrarea în normalitate. În ciuda faptului că mai târziu a apărut şi praful miraculos şi complet nesănătos pe care îl puteai transforma acasă în suc, oamenii preferau băutura de la aparat, savurând- o mândri în spaţiul public.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.