„După un mic cu muștar, hai să-ți dau un gogoșar!”. Reacția unui englez la haosul din Piața Obor, printre munții de vinete și ardei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În Piața Obor, sfârșitul de august înseamnă haos organizat: gospodinele dau năvală cu sacoșe și cărucioare pentru proviziile de toamnă. Negustorii strigă oferte, miroase a busuioc și mărar, iar fumul micilor celebri plutește peste tarabe. Forfotă, zgomot, târguială, dar și bișniță la vedere, sub ochii nepăsători ai autorităților. Poftiți la piață într-un reportaj marca Libertatea.
Cuprins:
- Obor, kilometrul zero al piețelor din București
- Reclama, sufletul comerțului: „Nu te mai uita la mine, asta-i vânăta minune”
- Șase-șapte lei kilogramul de gogoșari și ardei în Piața Obor
- Tablou de sfârșit de august: micii din Obor, gogoși și merdenele
- Țigări bulgărești și Poliția Locală care nu face nimic
Mai e puțin și vine septembrie, iar piețele se transformă în adevărate circuite de cărucioare. Este deja un weekend de foc pentru gospodinele din București.
Obor, kilometrul zero al piețelor din București
Piața Obor e un adevărat furnicar, iar zecile de tarabe sunt pline până în vârf cu marfă proaspătă, adusă din județele apropiate Capitalei.
Sunt munți de vinete, saci doldora de gogoșari cărnoși, lăzi ticsite cu roșii pentru bulion și tarabe burdușite de ardei pentru zacuscă. Calitate garantată pentru toate gusturile.
Gospodinele au luat cu asalt piața, fără liste ca pe vremuri, dar cu cărucioarele pregătite să fie încărcate cu marfă proaspătă.
Negocieri? Mai rar. Comercianții țin la prețul vinetelor și al gogoșarilor, dar, în funcție de cantitate, mai lasă unu-doi lei din „tariful” inițial. Prețuri ca la supermarket, care se termină în 90 sau 99 de bani.
Reclama, sufletul comerțului: „Nu te mai uita la mine, asta-i vânăta minune”
„Nu te mai uita la mine, asta-i vânăta minune!”, așa își face reclamă o comerciantă chiar de la intrarea în haosul din Obor.
Clienții își aleg singuri vinetele, le pun în pungi, le cântăresc, le plătesc și pleacă cu marfa proaspătă direct spre bucătărie. Vinetele de Dridu se vând cu 3,90 lei kilogramul și sunt fix în „balamucul” de la intrarea în piață.
Dacă nu te arunci din prima și mai dai o raită printre tarabe, ai noroc: prețurile scad!
Din Dâmbovița, doamna Mihaela dă vinetele cu 3,50 lei kilogramul. „Depinde de marfă, de calitate, dar și de cantitate. Nu putem să ținem prețul sus, că se strică”, spune ea.
Există și o superofertă la vinete! Marfa vine din Ialomița, iar pentru că producția a fost de sute de kilograme, comerciantul din Obor sparge piața cu un preț bombă: doar un leu kilogramul pentru vinete grase și cărnoase. Fără semințe.
„Sunt un pic trecute și cam mari, dar la zacuscă merg de minune. Le bagi la copt de n-ai aer! Vorbește lumea prostii că nu sunt bune. Sunt foarte bune”, spune o doamnă care își umple căruțul până la refuz.
Șase-șapte lei kilogramul de gogoșari și ardei în Piața Obor
„Bătălia” pe legume nu se dă doar la vinete. Piața e „roșie” toată. „Doamnă, luați de la mine, sunt mai dulci, sunt sănătate curată!”, strigă un vânzător, fluturând un gogoșar cât pumnul.
Din spate, altul completează tabloul iarmarocului din care lipsește doar Nică al lui Creangă și pupăza lui: „După un mic cu muștar, hai să-ți dau un gogoșar!”.
Prețul variază între șase și șapte lei kilogramul. Lumea nu se uită la bani, cumpără și-și face damblaua.
„Eu vin în fiecare an aici, iau câte 30 de kilograme de ardei ca să-mi ajungă. Trebuie să te mai și tocmești, ca să pleci mulțumit… doar că tineretul ăsta de azi nu prea le are cu tocmeala”, povestește tanti Marioara.
Și-a umplut sacoșele cu ardei, plătind șapte lei pe kilogram. Apoi, zâmbește: „Acum mă duc să iau și câteva vinete, să fac o musaca cu carne! Plus niște cartofi de Lungulețu, până apare varza aia bună”.
La câțiva pași, o altă gospodină abia își mai trage plasele doldora. „Nu știu cum le duc eu pe toate… Dar parcă nu pot să nu pun de zacuscă. Așa m-am învățat de la mama, așa trebuie să fie iarna: să deschizi borcanul și să simți savoarea în el”.
Tablou de sfârșit de august: micii din Obor, gogoși și merdenele
„Capia original, de la mama lui, din Ialomița! Dulce și cărnos, la ofertă!”, strigă o vânzătoare. Și aici e unitate la prețuri, ca la gogoșari: șase-șapte lei kilogramul. În timpul săptămânii mai scad un leu, când e mai puțină lume.
Negustorii abia fac față. Nici nu se mai obosesc să umple plasele cumpărătorilor. Îi lasă să-și aleagă singuri, iar sacii cu marfă se golesc instant.
Banii se numără la colțul tarabei, iar peste toate răsună strigătele vânzătorilor: „Ultima marfă, doamnă! Mai am doi saci și plec acasă! Hai să scap, mânca-v-ar tata!”.
Printre sutele de cumpărători și comercianți români, în piață e și Richard. Are 32 de ani și lucrează în corporație internațională cu sediu la București.
„Nu am mai văzut așa ceva ca aici. Haosul și lupta pentru legume sunt absolut unice în lume!”, spune zâmbind.
Nu lipsește amestecul de busuioc și mărar. Dar peste toate se așterne fumul gros al micilor care sfârâie non-stop pe grătarele din curte și care transformă piața într-un adevărat târg sătesc.
E coadă cât vezi cu ochii și nervi întinși pentru un mic celebru la terasa din Obor. Și nu e singura coadă. „Bătălie” mare și pentru o gogoașă clocotită la patru lei sau o merdenea abia scoasă din cuptor, cu un leu mai mult.
Țigări bulgărești și Poliția Locală care nu face nimic
Pe alei, aglomerația e „condimentată” de prezența bișnițarilor cu pachete de țigări. Nu se mai ferește nimeni, totul e la vedere.
Agenții BGS se plimbă în tricourile lor albastre, cu logo-ul alb pe piept. Râd, își dau coate cu comercianții de ocazie care vând Marlboro bulgăresc fără niciun document fiscal. Pe ei nu-i legitimează nimeni, chiar dacă aleile pieței sunt pline de țigări netimbrate, aduse pe blat din țările vecine.
Nici Poliția Locală nu mișcă un deget. Agenții se plimbă tacticoși, cu câte o agendă în mână, spun bancuri și mai opresc din când în când câte un om al străzii care culege PET-uri și doze din coșurile de gunoi pentru 50 de bani la reciclat: „Buletinul!”.
Ăsta e Oborul din București. Ca de fiecare dată, un spectacol cu tot haosul lui: legume pentru zacuscă, borcane și butoaie pentru toamnă, miros de mici care-ți rămâne în haine până acasă.
Și, peste toate, același zgomot de balamuc cât să-ți aduci aminte că te-a trimis nevasta să umpli plasele cu gogoșari și vinete. Pentru zacuscă, evident!
