REPORTAJ: Ploiești, un oraș, două lumi total diferite: Viața în lux și viața printre gunoaie în urbea lui Caragiale/ VIDEO&FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Că după 1989 România s-a dezvoltat doar în unele zone, este știut. Poate exemplul clasic este diferența de la cer la pământ între București și județul Teleorman, aflat, de altfel, foarte aproape de Capitală. Însă atunci când un singur oraș, nici acela foarte mare, este împărțit în zona bogaților și cea a săracilor, iar diferențele dintre două cartiere ce țin de aceeași administrație sunt de-a dreptul uluitoare, atunci devine șocant. Este cazul cartierelor Mimiu și Albert din Ploiești. În Mimiu, cartier vechi de decenii, oamenii trăiesc la propriu printre munți de gunoaie, iar când plouă, înoată prin noroaie. Albert, cartierul care a început să se dezvolte acum douăzeci și ceva de ani, este definiția luxului și zona unde și-au făcut case milionari celebri.
Cuprins:
Cunoscut cândva drept "orașul aurului negru”, al rafinăriilor, al lui Caragiale, al lui Toma Caragiu sau al lui Nichita Stănescu, Ploieștiul are, mai nou, un renume legat de dosare penale, DNA, Ghiță, Cosma, pe scurt, multă corupție.
În timp ce pe la televiziuni sau prin sălile de judecată se duc adevărate lupte între acuzatori și acuzații de corupție, Ploieștiul, sau cel puțin o parte din el, pare încremenit în timp. Puțini sunt politicienii care discută despre problemele adevărate ale orașului. Iar una dintre aceste probleme este sărăcia.
Cartier încremenit în timp
La Ploiești, sărăcia are un nume: Mimiu, cartier situat la periferia din sudul municipiului, care arată mai rău decât după vreun război.
Unul dintre cele mai vechi cartiere din oraș, atestat încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cartierul Mimiu a fost și rămâne o mahala care pe zi ce trece este sufocată de gunoaie.
În Mimiu, oamenii trăiesc mai rău ca în Evul Mediu. Și trăiesc după legea lor. Nu au canalizare, nu au asfalt, multe dintre gospodării nu au nici măcar apă curentă, iar colibele construite din chirpici și lemne cărate de ici de acolo stau să cadă peste locatari. Dacă la intrarea în cartier se vede o oarecare urmă de civilizație, garduri, porți și case îngrijite, măruntaiele mahalalei arată înfiorător. Când plouă, gropile se umplu cu noroi. Când e soare, praful plutește în aer.
În cursul săptămânii, cartierul pare pustiu. Din când în când, se mai zărește câte un om, îmbrăcat sărăcăcios. Cartierul se animă în schimb duminica dimineață. Zeci de copii nespălați, pe care se vede de la o poștă sărăcia, se adună la poarta bisericii Sfânta Filofteia și așteaptă ceva de pomană. Știu că vin la biserica veche de sute de ani oameni din tot orașul, cu suflet bun și dare de mână.
"Dă un ban, frumosule, că-ți păzesc mașina, să-ți ajute Dumnezeu!”, este placa standard.
Iar atunci când primesc bănuțul, răspunsul vine, invariabil: "Bogdaproste”.
Munți de gunoaie
Străzi neasfaltate și oameni săraci sunt mai peste tot în România. Dar cel mai șocant la cartierul Mimiu din Ploiești este mizeria cruntă. Munți de gunoaie zac peste tot. Resturi de mâncare, resturi din construcții, haine murdare și rupte, plastic, sticlă. Iarna, le acoperă zăpada. Primăvara și vara le acoperă roiurile de muște, iar mirosul devine insuportabil. Din gardul fostei rafinării lipsesc plăci întregi. Prin găurile apărute în gardul de beton după ce rafinăria și-a încetat activitatea au fost aruncate resturi de tot felul, care putrezesc acolo de luni sau chiar de ani de zile.
Pe terenurile virane, alte gunoaie. Pe marginea ulițelor, din nou gunoaie. Unele dintre ele sunt strânse în saci. Câțiva saci, pe care scrie ”Rosal”, amintesc trecătorului că locul este într-un oraș măricel, care are un contract cu firma de salubritate al cărei nume se leagă de cel al celebrului cândva monden Silviu Prigoană.
La Ploiești firma Rosal are contract pentru salubritate de mai mulți ani. Contractul cu Rosal include și cartierul Mimiu? Este întrebarea adresată viceprimarului orașului, Cristian Ganea.
”Da, include și acest cartier”, vine răspunsul oficialului.
În afară de faptul că adună poate 5% din gunoi în saci, angajații firmei de salubritate nu se obosesc prea tare în Mimiu. De ce? Greu de răspuns. Cert este că Rosal are un contract de vreo 25 de milioane de lei pe an cu autoritățile din Ploiești.
O mare de nepăsare
Un posibil răspuns la întrebarea "de ce atâta gunoi într-un cartier care aparține de un oraș cu contract pentru salubritate" ar fi acela că nimănui nu-i pasă. Între locuitorii din Mimiu și autoritățile din Ploiești pare a se fi închetat, de decenii, un pact tacit: oamenii nu cer nimic, autoritățile nu le oferă nimic. Se lasă în pace reciproc.
Nici măcar în campaniile electorale Mimiu nu prezintă interes, pentru că cei mai mulți dintre oamenii care-și târăsc existența acolo nu au acte de identitate și, prin urmare, nu votează.
Cât despre case, fiecare a construit unde a vrut, cum a putut. Pe un teren care în acte este al Primăriei.
Oficial, cartierul are șase străzi: Petrolului, Brădetului, Fabricilor, Fierarilor, Astrei și strada Mimiului.
În realitate, dintre cele șase străzi singura asfaltată este Petrolului, strada principală din cartier. Restul sunt ulițe care mai există doar pe hartă. Două dintre ele sunt drepte doar în vechile planuri cadastrale. Pe teren, chiar în mijlocul străzii s-au ridicat două case. Mai ceva ca în vestul sălbatic.
Surse din administrația locală susțin că 80% dintre casele construite în Mimiu au fost ridicate fără autorizație de construcție. Iar oamenii nu au acte pe ele. Din punct de vedere legal, ar exista posibilități pentru ca oamenii să intre și în posesia terenurilor și în legalitate. Dacă ar face dovada că în ultimii 30 de ani s-au comportat ca niște proprietari, ar putea cere instanței drepturi asupra terenului, povestește un avocat. Sau ar putea fi adoptată o hotărâre de Consiliu Local în privința lor.
Punerea în posesie ar presupune însă obligații, pe care nu mulți sunt dispuși să le respecte. Una dintre ele: plata impozitelor. Apoi, în caz de amendă sau de orice altceva autoritățile ar ști de unde să-i ia pe oamenii fără chip și fără identitate care-și duc traiul în cocioabele din Mimiu.
De ce arată cartierul acela în asemenea hal? ”Arată așa de 27 de ani”, este răspunsul dezarmant al viceprimarului PSD Cristian Ganea.
Primarul liberal Adrian Dobre este greu de găsit pentru a răspunde unei întrebări atât de dificile.
Sunt însă planuri mari, pe hârtie, în ceea ce privește cartierul demn de lumea a treia. Anul viitor va începe modernizarea, pe fonduri europene, dă asigurări viceprimarul. Se aude chiar că, datorită acestui proiect, șeful de proiect, și câțiva șefi din Primărie în frunte cu primarul, primesc 25% în plus la indemnizație sau salariu.
Luxul de la celălalt capăt al orașului
Între timp, la celălalt capăt al orașului un cartier construit după 1989 înflorește pe zi ce trece. Cartierul Albert, în care și-au ridicat vile somptuoase politicieni și oameni de afaceri cu dare de mână, este noua atracție a Ploieștiului.
Hoteluri, centre de fitness, restaurante pentru toate gusturile, clinici private, pub-uri, centre comerciale, cel mai mare mall din zonă, care atrage cumpărători din mai multe județe…
Locuitorii din Albert au totul. În Albert și-a construit Sebastian Ghiță casa de o mie de metri pătrați. Tot acolo merg seara, acasă, politicieni, afaceriști, bogații Ploieștiului. Încă de dimineață, o autospecială a firmei Rosal spală străzile. O cisternă a firmei care se ocupă de spațiile verzi udă rondurile cu flori.
E o altă lume. În același oraș. Iar amândouă lumile sunt România. Doar că la Ploiești, ca peste tot, de altfel, fiecare are România lui. Iar în astfel de cazuri Româniile sunt teribil de diferite.
Citește și: DOCUMENT/ Statul a pierdut acțiunile la 25 de companii. Care sunt acestea și cum au fost pierdute
