La Miercurea Ciuc, termometrul urcă rar peste -5 grade Celsius. „Ehe, când eram mai tânără, eram obișnuiți cu -30, nu așa, ca acum. Acum e ca vara!”, spune o pensionară care-și plimbă Golden retrieverul în părculețul din fața patinoarului care poartă numele legendarului Vakar Lajos, cel care a adus sportul cu crosa și pucul în Harghita.
Soarele nu are putere să spargă norii cenușii. Peste oraș tocmai a căzut o perdea de zăpadă. E musai să ai mănuși și fes, masca sanitară e și ea bună pentru protecție.
„A venit pentru Tătărăscu”
E dimineață, obrajii sunt roșii de la ger, iar respirația frige. În patinoar e rece, dar atmosfera e încinsă. Sport Klub Csikszereda are antrenament. Antrenorul italiano-canadian Rico Rossi, o fostă extremă, e ca o furnică printre elevii săi uriași. Secundul său, fostul internațional român Levente Hozo, lucrează cu atacanții scheme ofensive. A doua zi, ciucanii au derby-ul de la Brașov, care contează și pentru Erste Liga, campionatul româno-maghiar.
„A venit pentru Tătărăscu!”, se aude de pe gheața care freamătă sub patine. Bine că n-a vorbit Tamas Laday, fundașul impunător de 2 metri și 100 de kilograme.
„Tătărăscu” e centrul rus Andrei Taratuhin, 38 de ani, 1,87 de metri, cetățean român din 2019. Cel care a „constatat” cu haz motivul vizitei noastre e alt rus, fundașul Denis Kuliaș, tot 38 de ani, 1,91 de metri, sportiv cu pașaport românesc din 2020.
Portarii sunt bombardați cu șuturi, cei care ratează primesc pedepse sub forma unor sprinturi sau a genuflexiunilor.
După 50 de minute, ședința de pregătire se încheie. Se strâng pucurile, porțile sunt puse la odihnă, se reface gheața. Managerul de echipament ascute patinele.
La interviu vor veni și extrema rusă Evgheni Skacikov, 37 de ani, 1,84 de metri, și fundașul englez Ben OConnor, 33 de ani, 1,85 de metri. El va fi prezent la Mondialul de seniori, Grupa Principală, din Finlanda (13-29 mai).
Schimbările climatice din Siberia
„Tătărăscu” și Kuliaș sunt din Omsk, sud-vestul Siberiei, așa că vremea geroasă de la Ciuc li se pare „o glumă”. „Acum, cu schimbările climatice, avem iarna -30 Celsius și vara, +30. E o nebunie”, explică Taratuhin.
Skacikov e din Moscova și nici el nu simte ceva. Și Ben e „de fier”: când era adolescent, a jucat la echipe din Ontario, Canada. Azi, la Bowmanville, de exemplu, la prânz, erau -16 grade Celsius.
Taratuhin e din 2017 la Ciuc. Cu o mică întrerupere pentru a juca la Fussen, în Bavaria, unde a fost, mai degrabă, ca să-și cumpere o casă. El poate juca deja pentru naționala României. Are pașaport românesc și patru sezoane la rând pentru o echipă din campionatul național, regula impusă de federația internațională. Nu degeaba e „Tătărăscu”.
„În Rusia, în unele locuri e mai rău cu drumurile”
„România e o țară minunată, cu oameni calzi! Îmi place țara, are tot, munți, mare… Nu văd neapărat o problemă cu drumurile cu gropi și aglomerația, cauzată de lipsa de autostrăzi, în unele locuri din Rusia e mult mai rău”, spune Andrei.
Kuliaș e pe fază: „Te invit la Moscova, să vezi acolo nebunie în trafic”.
Kuliaș e la Sport Klub din 2019. Abia la anul ar deveni eligibil pentru tricolori. Și el e român! „Denis se potrivește, nu-i așa?”, glumește el.
Șutul-supersonic
Pe 5 februarie 2011, la All-Star-ul KHL, liga profesionistă rusă, fundașul, legitimat atunci la Avangard Omsk, a stabilit un record mondial, recunoscut de Guinness Book: cel mai puternic șut din lume, înregistrat cu o vitează de 177,58 km/h.
Denis surclasa recordul anterior (169,7 km/h), deținut de cehul Zdeno Chara (Boston Bruins), stabilit la All-Star-ul NHL din 2009.
„De atunci, tot un rus d-ai noștri mi-a bătut performanța”, explică jucătorul de la Ciuc. În 2012, Aleksandr Rîazanțev a tras cu 183,67 km/ h!
Kuliaș rupe plasele și-n Erste Liga, unde a marcat 12 goluri, 34 de meciuri jucate în acest sezon.
Ca și Kuliaș, Taratuhin a început să joace la Omsk. A debutat în prima echipă la 16 ani. Cu Rusia a fost campion mondial U18 și de două ori U20, jucând alături de superstaruri de mai târziu precum Ilia Kovalciuk sau Alexander Ovecikin.
Taratuhin, coechipier cu legende
A fost selectat pe locul 41 la general în draftul NHL din 2001 de Calgary Flames. În sezonul 2006/2007 a jucat în a doua cea mai mare ligă profesionistă, AHL, reușind 60 de puncte în 80 de jocuri pentru Omaha Ak-Sar-Ben Knights. Dar după această experiență, s-a întors în Europa, ca să culeagă trofee în liga rusă. Cu naționala a participa la Jocurile Olimpice din 2006 de la Torino, unde a terminat pe 4. Vedete NHL precum Pavel Dațiuk, Evgheni Malkin, Ovechkin sau Alexei Kovalev făceau parte din echipă.
Evgheni Skacikov are și el multe sezoane în România. Între 2019 și 2021 a jucat la Galați, acum e scorerul Ciucului, cu 60 de puncte (24 de goluri și 36 de pase decisive) în Erste Liga, și 37 de puncte (16 goluri și 21 de assist-uri) în liga națională.
„Dacă cineva crede că Erste League este doar o distracție pentru noi, se înșală. Nivelul nu este inferior unor echipe din KHL”, spune jucătorul născut la Moscova, care așteaptă și el să primească pașaportul românesc. „Îmi doresc foarte mult să joc la naționala României”, întărește.
„Bună, pa și poftă bună”, au fost primele cuvinte „locale” pe care le-a învățat.
„Sunt fan de fotbal. Dacă nu aș fi făcut hochei, aș fi devenit fotbalist”, a explicat Evgheni. Alături de Taratuhin și Kuliaș a fost în tribune, pe Arena Națională, la un meci Steaua – Rapid. „Ne-a plăcut mai mult decât Casa Poporului”, adaugă.
O persoană faimoasă cu care ar vrea să se întâlnească la o cafea: „Cristiano Ronaldo”.
Skacikov-masterchef și vacanța de vis din Antarctica!
„Părinții mei sunt bucătari profesioniști. Așa că gătitul este este o altă mare pasiune. Felul preferat: friptura în sânge”, mărturisește Evgheni. O friptură în sânge, care „se potrivește cu muzica lui Frank Sinatra”.
Skacikov se consideră un timp de modă veche: „Prefer apelul telefonic tradițional. Nu o să mă vedeți activ pe rețelele sociale”, afirmă.
„Înainte să vin în România, auzisem despre Transilvania și despre castelul lui Dracula. Se află pe lista mea de vizite. Aștept familia să vină la Ciuc și vom merge la Bran”, explică.
„Sunt un călător pasionat. Vacanță de vis? În Antarctica!”, spune, cumva surprinzător. „Mă topesc de fiecare dată când fiica mea îmi spune «tati»”, mai adaugă Skacikov.
„Cam dificil drumul de la aeroport în Harghita”
Ben OConnor are pedigree în familie. Tatăl lui, care îi este impresar, a jucat hochei. „Cunoșteam mai mulți jucători care au venit să joace în România, am cerut referințe, au fost bune, iată-mă aici!”, a explicat el.
Spune că se simte bine la Ciuc și că îi place gulașul secuiesc. Singurele probleme: „Aglomerația din trafic, am făcut o groază de timp de la aeroport până aici. În rest, nu am nicio plângere. E mai greu că nu am familia lângă mine”.
Ben rupe rusește, după ce a jucat patru ani în Kazahstan: „Am văzut și eu știrile, cu situația de acolo. Sper că toată lumea e safe acum”.
Rușii nu știu să vorbească graiul nostru, dar încheie într-un glas, ca și cum ar fi învățat pe de rost: „Suntem gata de a juca pentru România”.
Britanicul pune și el umărul la lupta ciucanilor pentru titlul în Erste Liga, campionatul comun maghiaro-român. Aici nu e niciun fel de amenințare de război.
Foto: Mihai Toma și Facebook Csíkszeredai Sportklub
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro