Cuie, Miolacu!

Arătările astea politice s-au nărăvit grav: conduc ţara încurcaţi în reţelele de socializare. Ar trebui să le plătim leafa în emoticoane.  

„Demnitatea” cu care care se retrage PSD prin reprezentantul său? Un amestec de – bine subliniat în postare – „atitudini puerile” şi „orgolii prosteşti”. Augumentat cu laşitate, prostie, neamprostie şi ticăloşie.  

Pe Ciolacu l-a supărat Ciucu? Pereat patria! (Să moară Românica!, în traducere liberă). Şi-a luat partidul de mânuţă şi a părăsit ofuscat negocierile pentru formarea guvernului.  

„În acest film, eu nu mai vreau să fiu!”, a adăugat Ciolacu apoi, şi pe cale bucală, ca un figurant de la Buftea. Cred şi eu că nu mai vrea să joace în „Marea Crăpelniţă”, după ce s-a ghiftuit.

Istericalele au continuat: „Nu mai suport jignirile!”. Toate istericalele astea au costat Bursa de Valori de la Bucureşti peste 5 miliarde de lei în câteva ore. Dacă în următoarele ore nu e calmat, ne-am dat foc la ţară.   

Reamintesc că Ciolacu e ăla care, în campania pentru prezidenţiale, ne îndemna, din jet, să îl urmăm pe calea sigură pentru România. Începe să se cam vadă calea.   

Ce rost mai are să intervină ruşii, să arunce banii pe războaie hibride? Ne-o trag ai noştri cu talent!

… Şi în timp Ciolacu se dă cu curu de pământ şi Georgescu, imperturbabil, transmite din living mesaje poporului, un om încearcă să salveze România. E Victor Viorel Ponta (unde am mai auzit numele astă?). Nu doar că s-a deplasat la Mar-a-Lago, dar a şi stat la masă 30 de minute cu @realDonadTrump, preşedintele ales. Cel puţin aşa ne-a lăsat Ponta însuşi să înţelegem, printr-un chelner român.

Mi-am amintit brusc unde i-am auzit, asurzitor, numele. Prin 2014, când răcneau unii „Puie, Monta!”. Abia acum pricep, când îmi vine să strig: Cuie, Miolacu!

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE