Un român s-a întors din Anglia după 9 ani ca să facă agricultură în țară, dar a aflat de ce nu merge nimic: „N-avem soluții”

Fermierul din Olt care și-a găsit clienții în Ardeal

Liviu Moraru vinde în această perioadă răsaduri de legume, însă primăvara rece le-a încurcat planurile fermierilor. Nici în sudul țării temperaturile nu sunt suficient de ridicate pentru ca oamenii să planteze fără grijă în grădini.

Deocamdată, cumpără mai ales gospodarii care au solarii. În spațiile protejate, acum este momentul potrivit pentru plantarea roșiilor, ardeilor și castraveților.

O mare parte din răsadurile produse de Liviu Moraru ajunge în piața din Făgăraș. Fermierul spune că mulți legumicultori din Olt au găsit în Ardeal o piață mai bună, după ani în care au câștigat încrederea cumpărătorilor.

„Răsadurile sunt un produs bun, dar vânzarea e pe perioadă scurtă. Începe să nu mai fie atât de rentabil, pentru că avem cam aceleași prețuri și totul s-a scumpit: alveole, turbă, încălzire, iar lumea se uită să le cumpere tot ca înainte”, a explicat fermierul pentru Adevărul.

Peste 60 de zile de muncă pentru un răsad

Producerea răsadurilor înseamnă peste 60 de zile de muncă. Fermierul spune că plantele trebuie încălzite, mutate și îngrijite până ajung suficient de puternice pentru a fi puse în solarii sau în grădini.

„Punem semințele mai întâi în niște alveole mult mai mici. Folosim căldură, niște rezistențe la curent. Apoi, când se dezvoltă, le repicăm în alveole mai mari”, a spus el pentru sursa citată.

Răsadurile rămân o parte importantă a afacerii, mai ales de când pe piață sunt tot mai mulți hibrizi, iar oamenii nu mai pot păstra semințe de la un an la altul, ca în cazul soiurilor vechi.

Liviu Moraru spune că hibrizii sunt mai scumpi, dar mai căutați de cei care produc pentru vânzare, pentru că rezistă mai bine la boli și dăunători, dau producții mai mari și arată mai bine la tarabă.

Vremea rece a întârziat vânzările

Anul acesta, vremea le-a îngreunat munca fermierilor. Deși ziua temperaturile au trecut de 20 de grade, nopțile sunt încă reci, iar mulți oameni amână plantarea de teamă să nu piardă răsadurile.

„Acum vindem pentru solar, dar în curând, pe la 1 mai, o să înceapă să pună și în grădină. Lumea se ferește să dea bani să le pună de două ori, preferă să aștepte să se încălzească”, a spus Liviu Moraru.

În piață, răsadul de castraveți costă 3 lei cuibul, ardeiul 1,5 lei firul, iar roșia 2 lei firul. Oamenii caută plante de calitate și preferă să cumpere de la producători cunoscuți, dar mulți încă mai așteaptă.

Liviu Moraru spune că le oferă cumpărătorilor și sfaturi despre plantare, atât în piața din Slatina, cât și în zona Făgărașului, unde vinde mama lui. „Am vândut și în Sibiu, dar acum am găsit o piață bună acolo”, a spus fermierul.

„E greu să te dezvolți aici”

Liviu Moraru și-a mărit exploatația și a accesat un proiect cu fonduri europene, însă spune că dezvoltarea este grea din cauza birocrației și a sumelor mici.

„E greu să te dezvolți, greu să accesezi fonduri, prea multă birocrație”, a spus fermierul.

O altă problemă este lipsa forței de muncă. Cei mai buni muncitori au plecat în străinătate, iar o zi de lucru poate ajunge la 250 de lei, la care se adaugă masa și alte costuri.

Deocamdată, Liviu Moraru vinde direct, în piețe sau în piața en-gros de lângă Pleșoiu. A încercat să intre și în supermarketuri, dar a reușit să livreze doar ridichi, pentru că marile magazine cer marfă constantă și de calitatea I. Pentru el și alți legumicultori din zonă, desfacerea rămâne cea mai mare problemă.

Ce a văzut românul în fermele din Anglia

Liviu Moraru a lucrat 9 ani în Anglia, unde a ajuns prima dată ca student la Agronomie, prin programul „Work and Travel”. A muncit într-o fermă de 250 de hectare, cu căpșuni, zmeură și afine, și spune că acolo a văzut o altă organizare.

„Fermierii de acolo în fiecare an se dezvoltă. Le era greu să comercializeze și lor, dar aveau depozite. Găseau ce să facă cu căpșuna respectivă: făceau șampoane, săpunuri, dulcețuri, o exportau. Dar eu ce să-i mai fac la roșia mea? Nu pot să o țin nici o săptămână, n-avem depozite, n-avem soluții”, a povestit fermierul.

El spune că aceasta este una dintre marile diferențe față de România: în Anglia, producția era valorificată în mai multe feluri, în timp ce aici fermierii depind de piață, iar marfa nevândută rapid riscă să se strice.

„Englezul lua produsele lor, chiar dacă erau mai scumpe”

Liviu Moraru spune că în Anglia l-a impresionat felul în care oamenii își susțineau producătorii locali. Când apăreau fructele britanice, caserolele erau marcate cu un steguleț, iar cumpărătorii le alegeau chiar dacă erau mai scumpe decât cele din import.

„Englezul o lua pe a lor, chiar dacă erau puțin mai scumpe decât cele din Spania sau din Franța. Așa susțineau economia”, a spus fermierul.

În România, spune el, prețul cântărește mai mult, iar fermierii locali nu au mereu sprijinul necesar pentru a rămâne competitivi.

Visează să facă în România o fermă ca în Anglia

Liviu Moraru spune că visează să dezvolte în România o fermă ca acelea în care a lucrat în Anglia. Acolo, fermierii erau mai bine sprijiniți, inclusiv când aveau nevoie de oameni la muncă.

În primul an, când a plecat ca student, angajatorul primea subvenție pentru că aducea studenți. Tinerii nu trebuiau să știe deja meserie, ci erau învățați la fața locului.

„Nu te întreba vreodată dacă ai muncit în agricultură sau ai cules vreodată căpșuni sau mure. Te învăța, avea răbdare”, a spus fermierul.

L-a impresionat și faptul că fermierii britanici învățau permanent și își trimiteau copiii să capete experiență în alte ferme, înainte să lucreze în afacerea familiei.

„Acolo munceai de drag, aici ești într-un stres permanent”

Angajatorul din Anglia a venit ulterior și în Oltenia pentru a recruta lucrători. Liviu Moraru povestește pentru sursa citată că l-a impresionat nu doar organizarea fermelor, ci și felul în care erau tratați oamenii. Chiar și în perioadele mai slabe, angajatorul încerca să le dea de lucru, pentru că știa că muncitorii aveau cheltuieli.

În Anglia, culturile erau făcute mai ales în solarii, cu soiuri adaptate și plante crescute pe mese suspendate. Munca era mai bine organizată, iar tratamentele se aplicau după cursuri și instruire, nu după sfaturi luate la întâmplare.

„Aici ești într-un stres permanent: când le fac, unde le duc dacă se umple piața, mi s-au îmbolnăvit, cu ce le tratez. Acolo nu merge așa, fac cursuri, cum trebuie să facem și noi”, a spus fermierul.

De ce s-a întors în România

Liviu Moraru nu s-a întors din Anglia pentru că i-a fost greu acolo, ci pentru că a vrut să construiască ceva acasă, alături de familie, și spăune că experiența din fermele britanice l-a format și i-a arătat cum poate funcționa agricultura modernă. În România, însă, s-a lovit de lipsa depozitelor, birocrație, costuri mari și lipsă de muncitori.

Chiar și așa, nu vede plecarea definitivă ca pe o soluție.

„Dacă am pleca toți și nu ne-am mai întoarce ar fi o variantă?!”, a spus Liviu Moraru.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro