În România, conform datelor INS, 97% dintre muncile de acasă sunt făcute de femei, însă salariile acestora sunt cu 500 de lei mai mici decât ale bărbaților. De asemenea, participarea femeilor în politică este la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani, iar violența domestică generează anual peste 120.000 de dosare.
Cuprins:
În contextul în care România are una dintre cele mai mari diferențe de ocupare între femei și bărbați din Europa (17%), experți din instituții publice, mediul de afaceri și diplomație atrag atenția că lipsa participării femeilor în economie, leadership și procesul decizional reprezintă o vulnerabilitate strategică pentru dezvoltarea țării.
Mihaela Raluca Tudor, fondatoarea mișcării #WeAreHalf, a subliniat că România nu duce lipsă de femei educate și competente, ci de structuri care să le permită să își exercite influența: de la legislație, acces la piața muncii, până la cultura organizațională și sprijinul pentru munca de îngrijire.
„Egalitatea de șanse nu este doar o valoare morală, ci și un indicator al sănătății unei economii. România funcționează astăzi cu doar jumătate din potențialul ei real, pentru că jumătate dintre resursele ei - femeile - sunt subreprezentate în economie, în leadership și în procesul decizional”, a declarat aceasta.
Datele recente ale INS, corelate cu analize internaționale, indică o problemă structurală complexă: munca neremunerată, absența legislației de reprezentare, violența domestică, disparitățile salariale și segregarea ocupațională.
Alina Gorghiu, președinta Comisiei Speciale „România fără violență domestică”, a prezentat date alarmante: „120.000 de dosare de violență domestică au fost deschise în ultimul an”.
De asemenea, ea a menționat că „avem o lege care ar introduce un minim de 30% reprezentare pentru ambele sexe în Parlament și administrație, dar de patru ani este blocată. Este o decizie care stă exclusiv la votul bărbaților”.
Ambasadoarea Norvegiei, Hilde Svartdal Lunde, a oferit o perspectivă internațională asupra problemei. Ea a subliniat că și în țări considerate modele de egalitate, precum Norvegia, există încă provocări.
„Chiar și în Norvegia avem doar 25% femei în poziții de top. Economia depinde de participarea lor completă”, a spus Lunde.
„Da, Norvegia a avansat mult. 60% dintre studenți sunt femei, 75% dintre femei lucrează full-time, avem grădinițe accesibile și 65% dintre bărbați iau concediu paternal în primul an de viață al copilului. Dar avem doar 25% femei în poziții de top”, a adăugat Lunde.
Totodată, aceasta a avertizat că, pe termen lung, economia nu își permite scăderea participării femeilor în muncă, mai ales în contextul unei tendințe recente: creșterea numărului de femei care aleg program part-time, ceea ce reduce veniturile, mobilitatea profesională și pensia. De asemenea, ambasadoarea a atins și o problemă rar discutată public:
„37% dintre căsătoriile din Norvegia se încheie prin divorț. Femeile care nu au lucrat full-time ajung adesea în situații financiare vulnerabile, fără suficiente puncte de pensie.”
Ambasadoarea a prezentat și câteva date la nivel global: 60% din populația lumii trăiește în teritorii unde avortul este legal, mortalitatea maternă a scăzut cu 34% în ultimele două decenii, accesul la planificare familială și educație pentru fete a crescut semnificativ.