România conduce mașini vechi de 16,5 ani, în medie. Costul real îl plătim toți

De ce parcul auto vechi nu este doar o problemă „de mediu”

Când vorbim despre mașini vechi, reacția obișnuită este simplă: oamenii cumpără ce își permit. Și este adevărat. În România, mai ales în mediul rural, periurban și în orașele mici, mașina este greu de înlocuit. Transportul public este slab, trenurile nu sunt mereu o alternativă reală, iar pentru cumpărături, navetă, drumuri lungi sau urgențe, o gospodărie are nevoie de cel puțin o mașină.

Dar asta nu înseamnă că problema poate fi ignorată. Raportul 2Celsius arată că România are al doilea cel mai învechit parc auto din Uniunea Europeană, cu o vârstă medie a autovehiculelor de ~17 ani, standardul fiind 12 ani. În plus, raportul dintre mașinile second-hand importate și cele noi achiziționate este de 3 la 1. Cu alte cuvinte, pentru fiecare mașină nouă cumpărată, intră în țară aproximativ trei mașini rulate.

Parcul auto românesc a crescut puternic în ultimii ani: de la 7,27 de milioane de autoturisme în 2020 la 8,44 de milioane în 2024. Asta înseamnă o creștere de aproximativ 16% în patru ani. Problema este că această creștere nu vine doar din mașini noi, mai sigure și mai curate, ci și dintr-un număr mare de vehicule vechi care continuă să circule.

Raportul arată că mașinile de 10-20 de ani rămân „coloana vertebrală” a parcului auto românesc, iar numărul mașinilor de peste 20 de ani aproape s-a dublat în patru ani. Aici începe adevărata problemă: nu avem doar multe mașini, ci multe mașini vechi, folosite intens, într-o țară cu drumuri aglomerate și cu una dintre cele mai grave probleme de siguranță rutieră din Europa.

Mașinile vechi pot fi mai periculoase în trafic

Nu orice mașină veche este automat periculoasă. O mașină întreținută corect poate fi mai sigură decât una mai nouă, dar neglijată. Totuși, la nivel de parc auto, vechimea contează enorm.

Mașinile mai vechi au, de regulă, sisteme de frânare mai slabe, mai puțini senzori, mai puține sisteme de asistență și o protecție mai slabă în caz de accident. Multe nu au frânare automată de urgență, asistență la menținerea benzii, monitorizare pentru unghi mort sau sisteme moderne de protecție pentru pietoni. În orașe, unde traficul este aglomerat și apar constant situații-limită, aceste tehnologii nu sunt mofturi. Pot face diferența dintre o sperietură și un accident.

Raportul 2Celsius amintește că verificările RAR și ITP urmăresc elemente precum frânele, direcția, suspensia, luminile, anvelopele și emisiile. Dar simplul fapt că o mașină trece ITP-ul nu înseamnă că oferă nivelul de siguranță al unui model modern.

În România, ITP-ul este valabil trei ani pentru un autovehicul nou, doi ani pentru o mașină mai nouă de 12 ani și un an pentru un autovehicul mai vechi de 12 ani. Taxiurile, mașinile folosite pentru Uber/Bolt și autobuzele trebuie verificate la șase luni. Este o logică bună: cu cât mașina este mai veche sau mai intens folosită, cu atât trebuie verificată mai des.

Dar un parc auto foarte vechi pune presiune pe tot sistemul. Dacă ai milioane de mașini vechi, riscul nu vine doar dintr-o defecțiune punctuală. Vine din uzură, întreținere amânată, piese ieftine, anvelope slabe, frâne obosite și lipsa tehnologiilor moderne de siguranță.

Aer mai prost, zgomot mai mult și orașe mai greu de suportat

A doua problemă majoră este poluarea. Raportul explică faptul că mașinile cu motoare termice emit gaze cu efect de seră, dar și poluanți direcți precum NOx, hidrocarburi și particule. La acestea se adaugă particulele provenite de la frâne și anvelope, care apar inclusiv la mașinile electrice, dar devin o problemă mai mare când traficul este intens și parcul auto crește.

Mașinile diesel vechi sunt una dintre cele mai sensibile categorii, mai ales în orașe. Pot avea emisii reale mult mai mari decât cifrele din acte, mai ales dacă sistemele antipoluare sunt uzate, eliminate sau manipulate. Raportul amintește și lecția Dieselgate, scandalul în care mașini diesel au emis în condiții reale mult mai mult decât în testele oficiale.

Poluarea nu se vede mereu imediat, dar se simte: aer greu în intersecții, miros de noxe, fum la accelerare, zgomot constant, vibrații și disconfort. În orașe, problema nu este doar CO2, ci calitatea vieții. Mașinile vechi nu doar consumă mai mult și poluează mai mult, ci fac spațiul urban mai agresiv: mai zgomotos, mai murdar și mai obositor.

Raportul 2Celsius arată că benzina și motorina rămân dominante în România, reprezentând peste 85% din totalul parcului auto. Electricele au crescut procentual spectaculos între 2020 și 2024, dar rămân foarte puține în total: aproape 50.000 de autoturisme electrice în 2024, într-un parc de peste 8 milioane de autoturisme.

Asta înseamnă că tranziția există, dar este încă foarte lentă. În statistici, electricele și hibridele cresc. Pe stradă însă, România continuă să fie dominată de motoare pe benzină și motorină, multe dintre ele vechi.

De ce ajung atât de multe mașini vechi în România

Explicația este simplă: prețul. O mașină second-hand veche este accesibilă, iar România nu are un sistem suficient de puternic pentru a descuraja importul vehiculelor poluante.

Taxa de mediu a fost eliminată definitiv în 2017, după probleme juridice la nivel european. Taxele vechi au fost considerate discriminatorii pentru că loveau mașinile aduse din alte state membre fără să trateze similar mașinile deja existente pe piața internă.

În prezent, costurile administrative de înmatriculare sunt reduse. Certificatul de înmatriculare costă 49 de lei, numerele – 52 de lei pentru un număr aleatoriu sau 97 de lei pentru unul preferențial, iar certificatul de autenticitate RAR costă 150 de lei pentru o mașină din România și 450 de lei pentru una adusă din străinătate.

Impozitul auto este calculat în principal după capacitatea cilindrică. Raportul critică această abordare, pentru că nu ține suficient cont de emisiile reale, combustibil și norma de poluare. Astfel, sistemul poate ajunge să taxeze mai mult un motor mare pe benzină decât un diesel mic, deși impactul real asupra aerului din oraș poate fi diferit.

Mai există și o realitate socială: pentru mulți români, o mașină nouă este prea scumpă. De aceea, orice soluție trebuie să țină cont de venituri. Dacă statul doar scumpește brutal mașinile vechi, fără alternative, îi lovește pe cei care depind cel mai mult de ele.

Ce soluții propune raportul

Raportul 2Celsius nu propune interzicerea mașinilor second-hand, ci reguli mai inteligente.

Prima soluție este o taxă de mediu dinamică, bazată pe emisii reale, nu doar pe vechime sau cilindree. Ideea este ca mașinile care emit mai mult NOx și CO2 să fie taxate mai dur, în special dieselurile sub Euro 6. O astfel de taxă ar trebui construită atent, ca să nu fie discriminatorie la nivel european, dar să descurajeze clar importul de mașini foarte poluante.

A doua soluție este o verificare mai dură la intrarea în țară. Raportul propune teste reale de emisii la țeava de eșapament pentru NOx și particule, nu doar scanare OBD. De asemenea, recomandă verificarea fizică a filtrului de particule și a catalizatorului. Dacă o mașină are sistemele antipoluare eliminate sau manipulate, nu ar trebui să poată fi înmatriculată până nu este readusă în stare corectă.

A treia soluție este introducerea unui standard minim pentru mașinile second-hand importate. Raportul propune ca, până în 2027, dieselurile SH importate să respecte Euro 6, iar mașinile pe benzină cel puțin Euro 4, cu un calendar clar pentru trecerea spre standarde mai stricte.

A patra soluție este folosirea banilor din eventualele taxe pentru un program Rabla mai bine țintit. Nu doar un voucher general, ci un sistem care să scoată efectiv din circulație cele mai vechi și poluante mașini, în special acolo unde impactul asupra aerului și siguranței este cel mai mare.

În paralel, România are nevoie de transport public mai bun, trenuri mai predictibile și soluții reale pentru orașele mici și zonele periurbane. Altfel, oamenii vor continua să cumpere ce își permit, pentru că nu au cu ce să înlocuiască mașina.

Concluzia: mașina veche pare ieftină, dar costul real îl plătim toți

România nu are o problemă pentru că oamenii cumpără mașini second-hand. Are o problemă pentru că prea multe mașini vechi, poluante și slab echipate ajung să circule ani întregi, într-un sistem care nu taxează corect impactul lor real.

Pentru proprietar, o mașină veche poate părea alegerea rațională: preț mic, piese ieftine, libertate de mișcare. Pentru societate însă, costul este mai mare: aer mai prost, zgomot, trafic mai agresiv, risc mai mare în accidente și o tranziție foarte lentă spre mașini mai sigure și mai curate.

Soluția nu este să pedepsim oamenii care nu își permit mașini noi. Soluția este să oprim intrarea celor mai problematice vehicule, să verificăm mai dur ce ajunge pe drumuri, să taxăm după emisii reale și să oferim alternative de transport.

România nu trebuie să devină depozitul mașinilor vechi ale Europei. Dar ca să evite asta, are nevoie de reguli care să fie în același timp corecte, aplicabile și sociale.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI