Rușii de rând sunt furioși că nu mai e benzină în țară: „Chiar vreau să-l apuc pe Putin de revere și să-i spun: «Uite ce naiba ai făcut!»”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O criză masivă de combustibil paralizează marile orașe din Rusia, după atacurile ucrainene asupra rafinăriilor. Cetățenii ruși povestesc calvarul cozilor kilometrice și raționalizarea benzinei.
Cuprins:
O operațiune banală până mai ieri, cum este alimentarea autoturismului personal, a devenit în doar câteva săptămâni un adevărat test de supraviețuire urbană pentru milioane de ruși. În urma atacurilor sistematice cu drone care au lovit infrastructura energetică și rafinării de importanță strategică de pe teritoriul Federației Ruse, inclusiv uriașa rafinărie de la Kapotnea, situată chiar la periferia Moscovei, țara se confruntă cu un deficit de combustibil de proporții istorice.
Jurnaliștii independenți de la publicația Meduza au colectat sute de mărturii din toate colțurile Rusiei, care descriu o realitate marcată de cozi de zeci de ore, raționalizarea drastică a carburanților și o piață neagră în plină expansiune. Scrisorile trimise de cetățenii de rând reflectă nu doar o epuizare profundă, ci și o furie tot mai greu de controlat la adresa deciziilor de la Kremlin, demontând discursul oficial al autorităților care susțin cu obstinație că situația este pe deplin controlată.
Analiza unui specialist: „Cifrele de pe ecrane au înghețat, marfa pur și simplu nu mai există”
Anatoli, un profesionist cu o experiență de opt ani în logistica industriei petroliere din Sankt Petersburg, explică mecanismul din spatele acestui blocaj sever. Sarcina sa zilnică presupunea monitorizarea constantă a stocurilor din sute de rezervoare, pentru ca nicio stație de alimentare să nu rămână pe sec. În mod normal, această rețea complexă funcționează impecabil, invizibilă pentru consumatorul final. În prezent însă, întregul lanț de aprovizionare s-a prăbușit complet.
Pentru prima dată în întreaga sa carieră, modificarea rutelor sau reorganizarea graficelor de livrare a devenit complet inutilă, dintr-un motiv pe cât de simplu, pe atât de grav: depozitele centrale au rămas goale.
Specialistul compară situația actuală cu cea a unui chirurg de top care deține toate cunoștințele tehnice pentru a efectua o operație vitală, dar constată că îi lipsesc instrumentele medicale de bază. Consecințele se resimt direct pe șosele, unde sute de cisterne stau trase pe dreapta, iar angajații stațiilor privesc neputincioși monitoarele care indică stocuri zero în plin sezon estival, când cererea atinge cote maxime.
Întoarcerea în era sovietică: combustibil de contrabandă și soluții de avarie
În regiunile de provincie, dar și în marile aglomerări urbane, realitatea cotidiană a suferit mutații dramatice. Iuri, un locuitor din Moscova care obișnuia să lucreze de la distanță din casa sa de vacanță din regiunea Tver, povestește că stațiile oficiale din zona sa au fost închise din lipsă de stoc. Singura alternativă rămasă a fost achiziționarea unor bidoane cu combustibil de proveniență necunoscută și dubioasă, vândute la suprapreț în parcările destinate camioanelor de mare tonaj, unde prețul pe litru a explodat peste noapte.
Pentru a se putea deplasa în siguranță, bărbatul a fost nevoit să apeleze la sisteme de inteligență artificială pentru a înțelege cum poate goli rezervorul propriei mașini prin furtunul de la rampa de injecție, o operațiune tehnică extrem de complicată la vehiculele moderne. Fenomenul trezește amintiri dureroase din perioada de colaps a Uniunii Sovietice, când canistrele metalice fixate pe portbagajul mașinilor și nopțile pierdute la cozi uriașe reprezentau normalitatea cotidiană.
Situația este la fel de alarmantă și în orașul Cita din Siberia, unde oamenii așteaptă sosirea unei cisterne și câte 20 de ore în șir. Atunci când combustibilul devine disponibil, companiile petroliere aplică o rație strictă de maximum 15 litri pentru un singur autoturism. Din această cauză, transportul public urban a intrat în colaps parțial, iar mulți părinți se găsesc în imposibilitatea de a-și duce copiii la unitățile de învățământ sau la programările medicale. Mai mult, sincopele din transporturi au început deja să afecteze livrarea alimentelor de bază în magazine.
Mihail, din Cita, a povestiti sursei citate: „Am primit cu calm prima veste despre penuria de benzină. Dacă aș fi știut ce urma, aș fi cumpărat 200 de litri. Jumătate dintre benzinării sunt complet fără combustibil, în timp ce la cealaltă jumătate, cozile durează 20 de ore. Permit doar 15 litri de persoană. Oamenii care nu au unde să se ducă stau la coadă cu 24 de ore înainte și așteaptă o cisternă. Fără mașină, un membru al familiei nu poate supraviețui în orașul nostru.”
Furia mocnită și izolarea de la Kremlin
Comunicatele oficiale emise de autoritățile de la Moscova, care folosesc termeni extrem de precauți și atribuie criza unei simple psihoze de moment sau unui aflux sezonier, nu fac decât să amplifice nemulțumirea publică. Oamenii se simt mințiți în legătură cu o problemă structurală profundă pe care o experimentează în mod direct în fiecare zi.
O locuitoare din orașul Lipețk, pe nume Iana, explică faptul că degradarea accentuată a nivelului de trai îi face pe mulți cetățeni să facă o legătură directă între acțiunile militare orchestrate de Kremlin și colapsul propriei realități. Aceasta a mărturisit că, privind la cozile interminabile și la neputința autorităților, simte o nevoie acută de a-l trage la răspundere în mod direct pe Vladimir Putin pentru dezastrul administrativ și social provocat.
„În ceea ce privește reacția guvernului nostru la situație, nu mă așteptam la mai puțin. Aceste declarații vagi - «totul este sub control», «căutăm soluții», «există o cerere și un entuziasm crescute chiar acum», «lipsa nu este chiar atât de gravă» - sunt exasperante. Problema este atât de evidentă, încât este imposibil de negat, totuși guvernul încă încearcă să o facă. Chiar vreau să-l apuc pe Putin de revere, să-l scutur și să-i spun: «Uite ce naiba ai făcut!» Asta se aplică nu doar benzinei, ci la tot ce se întâmplă acum.”
Din Daghestan și până în regiunea Volga, populația încearcă să găsească strategii individuale de adaptare: unii își amână investițiile majore pentru a achiziționa vehicule electrice, în timp ce alții caută mașini vechi, capabile să funcționeze cu carburanți de slabă calitate. Sentimentul general predominant este că cetățenii au fost abandonați de o conducere izolată într-un vid informațional perfect, care se ghidează exclusiv după rapoartele triumfaliste depuse pe birourile oficiale, ignorând complet realitatea dură de pe străzile țării.
