Străzi curate și suflete obosite: Japonia, văzută prin ochii unui psiholog român
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Japonia poate fi definită ca țara perfectă pentru turiști. De la străzile imaculate, spălate cu mopul, la prietenia și calmul cu care niponii te întâmpină oriunde ai merge. Totuși, sub „masca prieteniei” se ascund mari probleme economice, de sănătate mintală și culturale greu de înțeles.
Cuprins:
Japonia, unde străzile imaculate nu sunt doar un mit
Pe internet circulă multe meme-uri și relatări cu privire la obsesia japonezilor pentru curățenie. Înainte să ajungi acolo te întrebi: cât de reale or fi? Și într-adevăr, Tokyo este probabil cea mai curată metropolă. Pentru un oraș cu circa 15 milioane de locuitori, orașul este deosebit de curat. Și da, am observat oameni care spălau trotuarele cu mopul. Ce-i drept, în fața propriei locuințe.
Băile, oriunde ai merge, sunt imaculate. Contrastul cu România și ale sale băi de la metrourile bucureștene sau din gări este uriaș. Încă o dovadă a faptului că japonezii îi respectă pe cei din jur la un alt nivel. Mentalitatea „nu îi face celuilalt ce ție nu-ți place” pare o mantră în cultura lor. Iar asta nu face decât să sporească confortul experienței de turist.
Epopeea coșurilor de gunoi din Japonia
O altă țintă a glumelor pe internet este starea coșurilor de gunoi din Tokyo și Japonia în general. Sau mai exact, lipsa lor. Aici pot confirma: Japonia nu are coșuri de gunoi. Ceva ce mintea unui european nu poate să înțeleagă. Dar motivul este mult mai adânc înrădăcinat cultural decât am crede: japonezii consideră că gunoiul este ceva personal. Aruncarea gunoiul în spații publice poate întrerupe și „armonia” locurilor, cum spun ei, astfel că cel mai bine este să îl duci cu tine și arunci acasă.
Altă explicație este acela că japonezii se tem de posibile epidemii. Asta și prin prisma regulilor stricte de la graniță, pe lângă cele ale gunoaielor. Astfel, este interzis să aduci în Japonia carne din alte țări, spre exemplu. Este un aspect pe care nu l-am mai întâlnit până acum la granițe.
Japonia, unde „litera de lege” este ordinea
Un alt lucru care m-a fascinant la vizita în Japonia a fost faptul că nu resimțeai aglomerația obositoare a unei metropole. Asta se datora ordinii omniprezente. De multiple ori am văzut oameni ai legii izolând perimetre, dirijând și organizând. Interesant este și marcajul din stațiile de tren / metrou care îți spune exact unde să aștepți și unde se întinde coada. Și surprinzător, toată lumea, inclusiv turiștii, îl respectă.
Nu pot spune că am văzut angajați ai căilor ferate care și-au cerut scuze pentru întârzierea trenurilor, dar traficul feroviar este și el ordonat și extrem de bine organizat. Se aplică și la cel rutier.
Japonezii dorm oriunde, dar asta nu are de ce să ne mire
Că tot vorbeam de transportul în comun, în fiecare mijloc de transport vezi oameni care dorm. Unii sunt aproape să adoarmă pe tine. Aproape că pot adormi în picioare. Iar liniștea predomină în spațiile comune. Oamenii nu vorbesc, e fiecare pentru el.
Dar somnul profund în care se află societatea japoneză nu trebuie să ne mire. Japonezii muncesc foarte mult, nu au voie să plece înaintea șefului, nu au voie să refuze ieșirile cu colegii de muncă și concediile mai lungi de 3-5 zile pot fi văzute ca dezinteres pentru job. În aceste condiții, japonezi dorm puțin, petrec foarte mult timp la muncă și adorm pe unde apucă.
Japonia, într-o adevărată criză a sănătății mintale
Pe lângă situația economică precară în care se află (comparabil cu anii `90), se adaugă și o criză a sănătății mintale. O mare majoritate a angajaților resimt stres la locul de muncă, iar Japonia este mereu în topul suicidului la nivel global.
De ce? Pentru că japonezii nu au altă soluție. A cere ajutor este stigmatizat din punct de vedere cultural, iar societatea este una solitară. Japonezii nu discută despre problemele lor emoționale și aproximativ un milion trăiesc în singurătate extremă. În același timp, am văzut mulți japonezi în stare avansată de ebrietate cu colegii de la muncă după program. Probabil este „supapa lor” care refulează pe unde poate.
Concluzie: Raiul turiștilor și oare, iadul locuitorilor?
Fără dubii, Japonia este o țară minunată de vizitat. Zone turistice sau nu, oriunde ai merge vei fi descoperi locuri minunate, mâncare și băuturi extraordinare și ieftine, servicii impecabile și oameni săritori.
Dar rămâne întrebarea: oare cum e traiul pentru ei? Se spune că „munca înnobilează”, dar există o linie fină între înnobilare și îngenunchiere. Și într-o societate care „bagă problemele emoționale „sub preș”, nu ne putem aștepta să nu apară suicid, depresie, anxietate, izolare extremă și nu numai. În concluzie, Japonia este cu siguranță raiul turiștilor, dar este oare și iadul pentru locuitorii ei?
Rucandra 05.07.2026, 20:59
Exact asa este. Am locuit câțiva ani acolo și ati descris perfect situatia
Lorelay861 06.07.2026, 15:06
Nu știu, nu am fost niciodată...probleme psihologice se pot rezolva cumva, mentalitatea niciodată. Deci..decât narcisism mai bine dedicare! Pentru că narcisismul este perfect adaptat la Europa, pe când dedicarea este rar întâlnită. Nu te obliga nimeni sa nu pleci din acel loc
Ocxy 06.07.2026, 18:30
În realitate... Nu vrei nici narcisism nici izolare. Narcisism vezi în Europa dar să ne amintim că oamenii narcisiști sunt și ei singur și mare șanse de sinucidere la fel. Și de ce ne comportăm deparcă acești oameni vor să fie narcisiști? Până la urmă sunt și ei doar oameni care au suferit. Da, asta nu-i scuză pentru lucrurile care le fac dar nu cred că ar trebui făzută în așa fel.