Spațiul interzis românilor a fost deschis publicului: „Nu te aștepți să găsești așa ceva într-o gară”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În mijlocul agitației din Gara de Nord, unde mii de oameni se grăbesc zilnic spre trenuri, o ușă discretă se deschide către o altă epocă: Salonul Regal. Spațiul de protocol construit la final de secol XIX pentru monarhii României și oaspeții lor de rang înalt revine în atenția publicului.
Cuprins:
Într-un București grăbit, în care Gara de Nord este de obicei un furnicar al celor care aleargă de colo colo să prindă trenul, o ușă masivă din zona Coloanelor s-a deschis din nou publicului.
Dincolo de ea nu se află doar o încăpere elegantă, ci o adevărată capsulă de timp. Vorbim de Salonul Regal, spațiul de protocol construit pentru monarhii României și oaspeții lor de rang înalt.
Redeschiderea accesului pentru vizitare transformă, fie și pentru câteva ore pe zi, un spațiu de protocol într-un mic muzeu viu, unde marmura, oglinzile și candelabrele par să păstreze încă pașii regilor.
O sală născută din ambiția regală a lui Carol I
Istoria Salonului Regal începe la finalul secolului al XIX-lea, într-o perioadă în care România își definea rapid identitatea modernă. Piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868 în prezența lui Carol I, pe un loc ales de domnitor.
Salonul Regal a fost inaugurat în 1896, la inițiativa regelui Carol I al României, special pentru vizita împăratului austro-ungar Franz Joseph I al Austriei. Era un spațiu de primire oficială, gândit nu doar ca loc de așteptare, ci ca o scenă a diplomației regale.
„Arhitectura sa poartă influențe neoclasice. Cu marmură, coloane, oglinzi ample și detalii decorative inspirate din marile gări europene ale epocii”, spun responsabilii de acum.
În perioada sa de glorie, aici ajungeau suverani, diplomați și invitați de rang înalt, care coborau din tren direct pe un covor roșu întins până la ușa salonului.
Un spațiu prin care a trecut istoria României
De-a lungul timpului, Salonul Regal a fost martor la momente istorice majore.
Aici au fost primiți monarhi europeni, aici s-au făcut ceremonii de stat. În epoca interbelică, Salonul era parte dintr-un ritual al sosirilor regale: trenul oprea direct în fața intrării, iar protocolul se desfășura cu o precizie aproape teatrală.
După 1947, odată cu abolirea monarhiei, spațiul și-a pierdut funcția inițială. În perioada comunistă și în deceniile următoare, Salonul a fost folosit ocazional, dar în mare parte a rămas închis sau inaccesibil publicului.
Abia în ultimii ani, autoritățile au început să readucă în discuție valoarea sa patrimonială, iar redeschiderea pentru vizitare deschide o lume fascinantă pentru turiști străini.
A fost restaurat în 1926 și mai apoi în 2013, în prezența Principesei Margareta și Principelui Radu și tot atunci și-a recăpătat nume de la Salonul Regal deoarece după abdicarea Regelui Mihai a fost numit Salonul Oficial.
„Nu te aștepți să găsești așa ceva într-o gară”
Cei care trec pragul Salonului Regal descoperă un spațiu surprinzător de solemn pentru un loc aflat în mijlocul agitației urbane.
Tavanul decorat, oglinzile masive, detaliile arhitecturale și aerul de „sală de recepție regală” contrastează puternic cu ritmul Gării de Nord de afară.
„Nu te aștepți să găsești așa ceva într-o gară”, spune o turistă din Italia, aflată în vizită la București.
„E ca o sală de palat ascunsă într-un loc foarte modern și foarte haotic în același timp”, punctează și un băiat venit special din Berceni să vadă Salonul.
Un alt vizitator român completează, privind pereții de marmură: „E prima dată când intru aici. Am trecut prin gară de sute de ori și nu știam că există așa ceva”.
O redescoperire culturală într-un loc de tranzit
Redeschiderea Salonului Regal este un pas important în încercarea de a readuce patrimoniul în viața cotidiană a orașului. Într-o gară prin care trec zilnic mii de oameni, acest spațiu devine o pauză neașteptată de istorie.
Salonul Regal funcționează astăzi exact invers față de scopul inițial: nu mai este o sală a elitelor care intră în oraș, ci un loc în care oricine poate descoperi o parte din memoria lui București.
Dincolo de ușile sale, nu mai sunt doar regii și diplomații de altădată, ci turiști, elevi, studenți și călători care descoperă, poate pentru prima dată, că o gară poate fi și muzeu.
