Scrisoarea bradului pentru cititorii Libertăţii

Pentru mine, bradul de Crăciun, e mult mai uşor să mă gândesc la voi de Sărbători, mai ales că ştiu că şi voi vă gândiţi la mine. Îmi face bine starea asta de graţie, în care simt că – după un an în care sunt privit doar în goana trenului – lumea vrea să vină acum în jurul meu, să stea lângă mine, să râdem şi să ne bucurăm, ca nişte copii, de o nouă iarnă. De fapt, în fiecare casă în care mă adăpostesc până pe la începutul lui ianuarie, prietenii mei adevăraţi rămân copiii, poate şi globurile, uneori. Oamenii mari, bunici şi părinţi deopotrivă, nu mai au timp pentru mine sau, dacă au, aud numai “Vezi să nu ia foc casa de la instalaţie” ori “Uite ce de ace lasă pe covor, mai bine luam unul de plastic”. Oricum, nimic emoţionant, vă asigur…

Pe de o parte, îi înţeleg pe toţi, pentru că ştiu că 2010 s-a dovedit un an infernal, în care singurul lucru bun este faptul că în câteva zile va da colţul, cu toate amintirile lui neplăcute, pensii şi salarii mici, tăieri mari şi dragoste puţină sau aproape deloc. Mă uit însă în ochii copiilor, seară de seară, şi starea asta de nesiguranţă, nostalgie şi regret mă părăseşte într-o clipă. Fie că vin de-a buşilea şi se ascund lângă cadouri, fie că mă împodobesc stângaci, dar atât de frumos, copiii voştri, cu toţii ai mei, au meritul că mai ştiu să se bucure, că încă mai vibrează la vederea unui clopoţel vesel sau a unei stele strâmbe pierdute printre crengi. Când vom trage linie Sărbătorilor, când eu voi pleca şi voi ajunge din nou în stradă, când nimeni nu va mai avea timp de zăpadă şi de copilărie, să vă gândiţi cu toţii că nu e totul pierdut. Şi învinşi de concret, şi fără bani, şi cu rate la bancă, şi cu salariul tăiat, zâmbetul celor dragi în jurul unui brad există pentru fiecare şi nu se poate cumpăra. Cu o asemenea rezervă de energie, cu atâtea emoţii strânse în suflet ca portocalele în geam, putem hiberna liniştiţi zece vieţi de-acum înainte, aşteptând primăvara care va veni, odată şi-odată. Depinde doar din ce unghi priveşti iarna asta lungă de mai bine de 20 de ani. Eu, unul, o privesc de sus, cum bine ştiţi…

Urmărește-ne pe Google News