Scuarul lui Vanghelie

Discutand despre electorat in perspectiva referendumului, e imposibil sa ignori pulsul manifestarilor de strada, al mitingurilor. Care, mai mult decat orice fandosit show tv, dau dimensiune si starii de spirit a populatiei, si capacitatii organizatorilor de a-si mobiliza aderentii si de a-i convinge. Pana acum, scorul e net in favoarea taberei Basescu. Partizanii sai au reusit, la doar o ora dupa ce cei 322 au votat suspendarea, sa scoata lumea la Universitate. Rapide si profesioniste au fost si mitingurile din Piata Constitutiei, din Spania sau de la Constanta si, se pare, vor fi si cele ce vor urma. Mai ales ca, printr-o anticipare abila, PD si niscaiva ONG-uri au si obtinut de la Videanu rezervarea principalelor piete ale Capitalei pentru 17 mai, ultima zi de propaganda. Daca la organizare se adauga si carisma lui Basescu, care stie sa-si directioneze discursul si sa evite subtil acuzele grave ce i-au fost aduse, atunci rezultatul e previzibil.

Adversarii lui Basescu au o prestatie lamentabila. Cu o halba si patru mici, si aia distribuiti cu bonulete, nu convingi, in 2007, electoratul. Nici cu discursurile lesinate ale lui Geoana, sau cu tinuta de gala si pantofi negri prin noroiul de la Sambra oilor, ori cu marele strateg Vanghelie vorbind in van in Spania, intr-o sala cu doar cateva zeci de capsunari. Apropo de Vanghelie, are sansa sa se reabiliteze, gasind barem prin Rahova vreun scuar liber pentru mitingul anti-Basescu din 17 mai. Pana nu se ocupa si ala. E insa tot mai limpede ca, si daca or fi stiut ce vor, initiatorii referendumului n-au stiut cum sa si faca. Referendumul se contureaza tot mai mult a nu fi decat inca un reflex costisitor, si atat, al politichiei dambovitene.

Urmărește-ne pe Google News