Secretul nebănuit ascuns într-o pictură celebră a lui Picasso. Specialiștii încearcă să deslușească misterul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un nou secret din opera lui Pablo Picasso a ieșit la iveală datorită tehnologiei moderne. Restauratorii de la Institutul de Artă Courtauld din Londra au descoperit, sub tabloul „Portretul lui Mateu Fernández de Soto” (1901), o pictură ascunsă, misterioasă.
Cuprins:
Folosind raze X și infraroșii, specialiștii au observat că, sub imaginea sculptorului Mateu Fernández de Soto, se ascunde o altă pictură, realizată probabil cu doar câteva luni înainte, se arată pe pagina oficială a Institutului de Artă.
Un tablou, două povești, poate trei
Pictura ilustează o femeie misterioasă, care are o coafură tipică pariziencelor elegante de la începutul secolului XX, iar stilul în care a fost pictată amintește de alte lucrări ale lui Picasso, precum „Băutoarea de absint” (Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg) și „Femeie cu brațele încrucișate” (Kunstmuseum Basel). Această descoperire este foarte importantă, dar specialiștii încă nu știu cine este: poate un model, o prietenă sau chiar o amantă a artistului, nimeni nu poate spune cu siguranță, explică sursa citată.
„Aceasta este o pictură cu o complexitate extraordinară, care își dezvăluie secretele în timp. Când Oskar Reinhart a achiziționat-o în 1935, era considerată doar un portret al unui sculptor necunoscut. Acum știm că ascunde o poveste mult mai profundă”, explică Kerstin Richter, director al Colecției Oskar Reinhart.
Mai mult, analize amănunțite au arătat urme ale unei a treia figuri, aflate într-un strat și mai adânc al picturii, ceea ce indică faptul că Picasso a modificat și refolosit pânza de mai multe ori.
„Bănuiam de mult că există o altă pictură sub portretul lui de Soto, din cauza texturii suprafeței. Acum știm că este o figură de femeie. Picasso avea această abilitate incredibilă de a transforma un tablou în altul, o trăsătură care avea să definească întreaga sa carieră”, este de părere Barnaby Wright, curator la Galeria Courtauld.
O descoperire importantă pentru istoria artei
Pictura a fost analizată în colaborare cu Colecția Oskar Reinhart „Am Römerholz” din Elveția, în pregătirea expoziției „The Griffin Catalyst: Goya to Impressionism”, care are loc în perioada14 februarie - 26 mai 2025, anunță reprezentanții Institutului.
Analiza a confirmat că această lucrare marchează un moment crucial în evoluția artistică a lui Picasso. „Portretul lui Mateu Fernández de Soto” este una dintre primele picturi din perioadă albastră realizată de Picasso.
Lucrarea îl reprezintă pe Mateu Fernández de Soto, un sculptor spaniol și prieten apropiat al lui Picasso, care locuia în același atelier din Paris. În fundalul portretului se poate observa o altă pictură, un omagiu adus lui Casagemas, sugerând cât de mult a fost influențată arta lui Picasso de acest eveniment tragic.
Specialiștii spun că Picasso obișnuia să refolosească pânzele, mai ales la începutul carierei sale, când avea resurse financiare limitate. În loc să cumpere pânze noi, pictorul acoperea lucrările mai vechi cu straturi proaspete de vopsea, creând noi capodopere peste cele anterioare. Această practică explică de ce, sub multe dintre tablourile sale celebre, se găsesc alte picturi necunoscute.
Perioada albastră: o etapă esențială în arta lui Picasso
Între 1901 și 1904, Picasso a trecut printr-o perioadă de depresie profundă, cauzată, printre altele, de sinuciderea bunului său prieten, Carlos Casagemas. Deși primele sale lucrări pariziene erau vesele, colorate, în stil impresionist, starea lui Picasso s-a schimbat dramatic într-un timp foarte scurt. Moartea tragică a prietenului său Carlos Casagemas, care s-a sinucis la începutul anului, l-a afectat profund și l-a împins spre un stil mai melancolic, monocrom, dominat de tonuri de albastru.
Astfel s-a născut perioada albastră, una dintre cele mai cunoscute etape ale carierei sale, când Picasso și-a schimbat complet abordarea artistică, a renunțat la convențiile clasice, a adoptat un stil mai expresiv și a început să exploreze teme sociale profunde, precum sărăcia, singurătatea și suferința umană.
